Unfrozen
Cursă caritabilă
Eva Pismeniuc
227914.5 lei
Eva Pismeniuc este o fetiță din Chișinău, care se luptă cu o paralizie cerebrală. Ea își dorește foarte mult să fie independentă și, ca toți copiii, să se bucure de o copilărie fericită. Eva a devenit eroina unui basm, pe care vreau să vi-l povestesc acum. Sper foarte mult ca acest basm să devină realitate.
În ianuarie voi alerga 42 km la Omyakon, cea mai rece locație din lume, la -60, ca voi toți să aflați despre Eva Pismeniuc, fetița care lupta cu Paralizie Cerebrala Infantila. Am rămas uimit de voința de fier și puterea care trăiește în aceasta micuța și am hotărât să o ajut. Așa, Eva a devenit eroina poveștii magice, pe care vreau să v-o povestesc acum. Și încă, sper mult ca aceasta poveste va deveni realitate și voi fi bucuros fiecăruia, cine se va alătura proiectului Unfrozen și v-a dărui Evei o șansă de însănătoșire.
A fost odată ca niciodată, o fetiță pe nume Eva. Fata era foarte frumoasă atât la chip, cât și la suflet. Într-o zi rece de iarnă, Eva a găsit în stradă un pițigoi înghețat de frig, pe care l-a adus acasă și l-a încălzit. Dar acest lucru l-a înfuriat foarte mult pe duhul rău al frigurilor, Ulu Tyon, care ține tot frigul și gheața lumii sub controlul său. În cele din urmă, acesta a decis să o pedepsească pe fetiță pentru inima sa înflăcărată.
A doua zi, Ulu Tyon s-a transformat într-o cioară și a zburat spre casa Evei, d ucându-i în cioc o ramură fermecată de merișoar delicioase de la nord. Boabele erau coapte, roșii, acoperite cu un strat subțire de gheață. Fata a acceptat darul, a mulțumit pasării și mâncat fructele delicioase. Mama nu a reușit să o oprească.
Dintr-o dată, cioara și-a desfăcut aripile, a cârâit răsunător și a zburat spre cer, transformându-se într-un fum negru, și a dispărut ... Micuței Eva i se făcuse brusc foarte frig. Frigul era atât de puternic încât îi încătușa mâinile și picioarele. Mama și-a luat fiica în brațe și a dus-o acasă. Dar nici pătura, nici șemineul fierbinte nu au ajutat-o pe fetiță să se încălzească. Aceasta tremura atât de tare încât începea să-i încremenească corpul și nu mai putea să vorbească.
Părinții au chemat medici, vindecători, fitoterapeuți, vrăjitori, dar nimeni nu a putut-o ajuta. Numai un șaman bătrân, când a văzut-o pe Eva, a înțeles cine a vrăjit-o. Prin urmare, șamanul le-a spus părinților despre Ulu Tyon, duhul frigului.
Spiritul malefic trăiește în cel mai rece loc de pe pământ – în Oimiakon. El urăște oamenii și animalele, din cauza căldurii emanate de aceștia, care îl face să se topească. Și deja de multe secole, încearcă să distrugă dragostea și căldura, care trăiește în inimile omenești.
Se spune că Ulu Tyon poate fi învins doar prin atingerea inimii sale cu focul și căldura inimilor omenești. Doar că înainte de a cunoaște puterea acestui duh malefic, trebuie de depășit Deșertul Înghețat de 50 de kilometri de friguri incredibile, unde nu a putut supraviețui nimeni. Se spune că acolo chiar și ploaia îngheață în aer, înainte să cadă pe pământ. Nici o căruță, nici un cal, nici cel mai rapid trăpaș nu poate ajunge acolo, pentru că nu există nici un drum. Trebuie doar de mers pe jos.
Mulți bărbați curajoși au încercat să-l înfrângă pe Ulu Tyon, numai că nimeni nu s-a întors de acolo: toți au înghețat din cauza frigului groaznic, chiar dacă erau încotoșmănați în cele mai calde haine și blănuri. Toți care au încercat să ajungă acolo s-au transformat în statui de gheață, care și până acum păzesc intrarea în posesia inaccesibilă a duhului frigurilor.
Au trecut câțiva ani de când Eva a rămas captivată de vraja frigului necruțător. Dar, într-o zi, pe lângă orașul Evei a trecut mesagerul regal, Mitro. Era deja întuneric afară, și din cauza că era îmbrăcat în straie subțiri, acesta a început să-și caute sejur peste noapte, ca să nu înghețe din cauza frigului și a vremii rele. Mitro a decis să înnopteze într-un car cu fân. Probabil că acesta ar fi înghețat, dacă prin apropiere nu ar fi trecut mama Evei, căreia i-a fost milă de el și l-a invitat lângă șemineul cald de sub acoperișul casei în care locuiau. Mitro a mâncat și a băut, s-a încălzit și, în semn de recunoștință, a vrut să o înveselească pe fiica stăpânilor, care stătea foarte tristă lângă sobă.
Numai că Eva tăcea. Iar părinții i-au povestit mesagerului toată istoria. „Dar cum să o ajut pe fată?” – a întrebat Mitro. Părinții i-au spus despre răspunsul îngrozitor, care li l-a dat șamanul despre Ulu Tyon și despre regatul său de gheață.
- Stați puțin, dar dacă nu mergi, dar alergi, ca să nu îngheți? – i-a întrerupt Mitro.
- Dar cine poate să alerge printr-un pustiu atât de mare într-un frig atât de necruțător?
- Eu pot! - răspunse Mitro. – Eu doar sunt un mesager regal foarte rapid și întotdeauna alerg ca să duc vești în orice vreme! Vă voi ajuta!
A doua zi, Mitro a început să se pregătească pentru călătoria spre regatul lui Ulu Tyon. Părinții Evei i-au dat blănuri de animale ca să nu înghețe pe drum. I-au turnat un termos plin cu ceai fierbinte și miraculos. Mitro era deja gata să se pornească în călătoria periculoasă, când, deodată, de el s-a apropiat acel șaman.
-Chiar crezi că-l vei putea înfrânge de unul singur pe Ulu Tyon?
- De ce nu? Voi încerca! - răspunse Mitro entuziasmat.
- Pentru a învinge duhul frigului, vei avea nevoie de multă căldură. Și nu una simplă, ci umană, care nu poate fi răcită de vântul friguros. Căldura inimilor. Ține acest felinar magic. Aici vei putea aduna căldura inimilor celor care vor dori să o ajute pe micuța Eva. Doar împreună îl vom putea învinge pe ticălosul Ulu Tyon.
- Dar cum să o adun?
- Foarte simplu, - șamanul își puse mâna pe felinar. Dintr-o dată, în felinar se aprinse o mică lumină strălucitoare. - Acum, ai și un pic de căldură din inima mea cu tine.
Părinții Evei s-au apropiat și au dat și ei puțină căldură din inima lor, apoi vecinii, prietenii, chiar și niște oameni străini. Felinarul lui Mitro avea deja multă lumină, și a devenit mult mai cald.
-Dar până când, aici nu este destulă căldură, - a spus șamanul. - Felinarul trebuie sa fie plin.
-Atunci voi alerga prin orașe și sate și le voi povesti tuturor despre Eva și despre faptul că are nevoie de ajutorul nostru! - a spus Mitro și a început să se pregătească de drum.
În dimineața următoare, a îmbrățișat-o pe fetiță și a pornit să umple felinarul cu căldura inimilor omenești …
Sfârșitul primei părți
Poveste de caritate în sprijinul Evei Pismeniuc
În ianuarie voi alerga 42 km la Oymyakon în Yakutia - cel mai rece loc de pe planetă, pentru ca toată lumea să afle despre Eva, care se luptă cu o paralizie cerebrală.
Am fost surprins de curajul și voința de fier, de care a dat dovadă această micuță. Vreau s-o ajut, dar înțeleg că nu pot s-o fac de unul singur. Pentru ca Eva să învingă boala, este nevoie să adunăm căldura multor inimi sensibile. Mă voi bucura de toți cei care se vor alătura proiectului Unfrozen și vor dărui fetei speranța de recuperare.
227914.5 lei