Chiar dacă sunt persoane în public care nu cunosc sintagma Dmitri Voloșin, cu siguranță toată lumea îl cunoaște pe omul care de câțiva ani umblă desculț și este unicul din țara noastră. Dar are într-adevăr propriile motive pentru asta. Dima, bună ziua. Mulțumim.
– Bună, sper că mă auziți. Sincer să fiu, nici eu nu mă cunosc pe mine însumi, și tocmai despre asta vom vorbi azi. Așadar, haideți să începem prezentarea. Înainte de a porni prezentarea, vreau să spun că astăzi este un eveniment minunat, îmi place foarte mult, de o amploare foarte mare, cu multe informații. Vreau să vă mulțumesc, vreau să mulțumesc organizatorilor, este un nou reper pentru Moldova. Deci, astăzi vreau să fac o prezentare care se numește „Îmbrățișează Dragonul”. Este un pic diferită de cea de mai devreme, dar vreau să subliniez că prezentarea precedentă nu cred că a fost completă, aș vrea să o completez. De aceea voi mai vorbi un pic despre mine.
Dacă nu știți, 999.md este un site pe care l-am inventat eu. Point.md, Stiri.md sunt cele mai citite media din Moldova. Studii sunt agende electronice gratuite. Achizitii este un sistem transparent de achiziții publice. Noi am făcut cele mai populare site-uri moldovenești, am stat la origini. Iar acum cunoașteți și aceste site-uri, le folosiți deseori. Avem o mulțime de proiecte sociale – Mafia, StopHam, probabil le cunoașteți. Am colorat orașul – Chisinau is me. Plantăm copaci – Verde.md. Cea mai tare și cea mai populară, nu cea mai populară, dar cea mai exactă hartă a Moldovei – Map.md. Încă puțin.
Eu am regizat videoclipuri pentru O-zone – Dragostea din tei și toate celelalte. Acesta a fost un insight pentru voi. Promit că azi veți afla ceea ce nu știați. Desenele animate pe care le-am făcut ca regizor, sunt șase la număr. Sunt, probabil, singurele desene animate din Moldova modernă cu care țara se poate mândri și au câștigat 70 de premii pentru cele mai bune animații din lume. Vă mulțumesc. Am deschis o școală pentru a forma animatori 3D, care a fost și singura. Am realizat primul desen animat VR din Europa de Est. Așa este. A fost realizat în Moldova. Și am făcut chiar și primul desen animat 1D din lume, ceea ce nimeni altcineva din lume nu a făcut încă. Îl puteți viziona, e tare mișto. Încă ceva.
Sonr este un transmițător subacvatic pentru înotători. Este vândut în 52 de țări din întreaga lume, fiind inventat și dezvoltat tot aici, în Moldova. Lobster – sistemul de greutăți pentru scufundări № 1 în lume. Acum a devenit un standard al industriei. Recent am lansat o nouă versiune Squid, care în urmă cu 2 săptămâni a stabilit un record mondial pentru scufundări la mare adâncime. De asemenea, fabricat în Moldova. Pentru el am primit un premiu important care se acordă produselor, se numește Reddot. Nimeni din Moldova nu l-a mai primit, iar noi îl avem deja. Și știți, eu am desenat primul font moldovenesc, care se numește Onest. Și încă puțin.
Sunt un Ironman, am traversat înot Gibraltarul, am devenit președintele Federației de Triatlon, am urcat pe Mont Blanc, Elbrus, Olimp și altele. Soția mi-a interzis să urc pe Everest, dar asta e probabil o scuză. Am organizat Maratonul de la Chișinău, cel mai mare eveniment din țară, la care participă atleți din peste 50 de țări. Pot să nu respir timp de 6,5 minute, am devenit campionul Moldovei la freediving, am alergat la maratonul din Boston și la alte 20 de maratoane. La acesta am alergat 42 km desculț, 230 km în deșert cu rucsacul în spate. Am fost la Polul Nord și chiar am luat locul doi în cursă. Și, probabil, știți că am stabilit un record mondial pentru cea mai rece alergare în Oymyakon, la minus 60 de grade. Vă mulțumesc. Și asta nu e tot.
Am construit recent o centrală solară de 1 MWT. Am publicat ziarul SMS market. Am făcut cel mai mare festival de muzică electronică, am scris o carte, am scris basme, am mers cu fiul meu desculț 150 km prin Moldova. Am făcut Vipassana timp de 10 zile în tăcere și meditație. Am instalat monumentul 1 Ban, monumentul mâinilor de femeie cu un izvor în palme. Port un cip în mână. De asemenea, am fost primul moldovean care a trecut frontiera fără viză. Pe Afisha deja o cunoașteți, datorită ei suntem cu toții aici. Haideți, haideți, aplaudați cum se cuvine. Bravo, foarte bine. Ați înțeles ce tocmai s-a întâmplat? Nu? Da? Ce anume? Dmitri Sergheevici s-a lăudat, așa e! Acum mi-ați hrănit dragonul. Dragonul despre care vreau să vă povestesc astăzi.
Am făcut multe lucruri în viața mea de dragul acestor aplauze, de dragul plecăciunilor, iar astăzi vreau să abordez acest subiect, dar deocamdată vreau să vă spun cum am ajuns aici. Nu sunt un speaker comercial, nu vorbesc pentru bani și astfel îmi permit să nu-mi repet prezentările. Eu o fac în mod unic. Iar dacă vorbesc pe scenă despre ceva, nu vorbesc despre același lucru pe alte platforme sub nicio formă. Pentru că fiecare spectacol, fiecare apariție pe scenă cu un astfel de public, mai ales unul numeros ca cel de astăzi, este pentru mine un studiu despre mine, o provocare de a mă înțelege pe mine însumi, de a urca pe scenă, de a vă împărtăși ceva. De obicei, îmi analizez viața din ultima perioadă, înțeleg ce mă deranjează, încep să rezolv, apoi găsesc o idee, o împachetez, urc pe scenă, vă spun despre asta, mă eliberez. Așa merg mai departe. Sper că povestea mea va fi utilă pentru cineva, cineva va lua ceva personal, dar chiar dacă nu, oricum vreau să vă mulțumesc. Datorită vouă, am învățat ceva nou despre mine. Aici sunt eu vorbindu-le absolvenților, m-au rugat să o fac. A fost un discurs foarte mișto, dar din păcate nu-l pot repeta, este în format text. Acum vă rog să puneți videoul de la care a început călătoria mea aparent spre vârf, dar s-a dovedit a fi în sens invers, spre adâncime. Priviți.
– Video
– Datorită unei experiențe de 7 ani, a început cu mici victorii, urmate de admirație pe rețelele de socializare, de aplauze. Eram motivat, făceam mai mult, mai mult și mai mult. Făceam totul, chiar dacă sănătatea a început să aibă de suferit, apoi a început să sufere familia mea, care încerca în permanență să scape de această amantă a mea – sportul, aruncându-mi bicicletele de la balcon. Apoi au început să sufere prietenii și munca. Era ca și cum nu vedeam nimic. Ați văzut cu ochii voștri la sfârșit, dacă ați fost atât de motivați ca mine atunci când primiți medalii, sunteți aplaudați, ajungeți la finiș purtând steagul, atâția hormoni. M-am băgat foarte mult în jocul ăsta, până când mi-am dat seama că tot ceea ce fac nu înseamnă nimic. Nu e vorba doar de a participa la o competiție, ci de a face ceva ce nu a făcut nimeni în lume. Așa că mi-a venit ideea să stabilesc un record mondial și să alerg cea mai geroasă cursă, să găsesc cel mai rece loc, să fac cea mai lungă distanță la cea mai coborâtă temperatură. Așa mi-a venit ideea să alerg la Oymyakon, în Siberia, în Yakutia.
Și efectiv am alergat. De fapt, a fost foarte greu, mi-a luat mult timp să mă pregătesc, dar am reușit să alerg 50 de kilometri în 6 ore. Recordul a fost înregistrat și am alergat. A doua zi m-am trezit celebru, celebru nu doar în Rusia, în Moldova, toată lumea vorbea despre mine – CNN, Euronews. În Rusia a fost știrea numărul 1. Chiar și Jirinovski a spus asta. Jirinovski a făcut probabil singura predicție care nu s-a adeverit. El a spus că mai devreme sau mai târziu acest moldovean va muri de frig. Și nu a înțeles de ce recordul pentru cea mai rece cursă din Rusia a fost stabilit de un moldovean. Ce fel de prostie mai e și asta – nu sunt alergători în Rusia?
Dar, de fapt, a existat un moment paralel, pe care nu l-am făcut public nicăieri. După cursă mi-am pierdut vederea. S-a întâmplat că am alergat fără mască, fără ochelari, fiindcă transpirau din cauza căldurii intense. A trebuit să scot totul de pe ochi, deși era prevăzută o mască, am alergat fără ea. Dar la – 60 de grade este periculos. Iar la linia de sosire nu vedeam aproape deloc, doar siluete de oameni. M-am speriat tare, de fapt. Și îmi amintesc că atunci, în acea stare de semiîntuneric, am văzut primul meu dragon, unul grăsulean, pe care îl hrănisem în toți acești 7 ani, care se hrănea cu sănătatea mea, cu succesul meu la serviciu, cu relațiile mele de familie. A trebuit să fac o mulțime de compromisuri ca să îngraș bestia. Atunci mi-am dat seama că trebuie să mă opresc. Am văzut-o și mi-am dat seama că nu mai vreau să o hrănesc. A fost neplăcut și îți dai seama că ești o marionetă în mâinile societății, a like-urilor, a social media, te simți ca naiba…
Dar am fost salvat. Un vânător yakut, când i-am spus că nu văd nimic, a zis că e în regulă. Când mergem cu buranurile noastre și se încețoșează cristalinul din cauza vântului puternic, facem baie cu aburi. O să te încălzești și tu în baie și o să te faci bine. În această poză e totul acoperit. De fapt, în Yakutia au o provocare amuzantă, se numește Challenge 200. Când încălzesc puternic baia până la 140 de grade, iar afară sunt -60 de grade. Diferența de 200 de grade atunci când ieși afară, boom! Demențial. Așa că am încercat, ochii mei și-au revenit. Am avut o revelație, nu doar mi-am recăpătat vederea, ci și am înțeles că viața mea trebuia să se schimbe.
Am renunțat la sport în felul cum era în viața mea. Nu am mai mers la competiții, nu am mai alergat după recorduri, am început să dezvolt Sporter, Maratonul Chișinău, am continuat să alerg pentru mine de câteva ori pe săptămână, cu fiul meu, dar am încetat toate competițiile. Dar acea baie m-a făcut să realizez că există un lucru interesant în viață, care se numește baie cu aburi, care oferă insight-uri uimitoare, pentru că primele insight-uri le-am avut acolo.Iată pe scurt povestea familiei mele.
Acum 10 ani, la Durlești, am construit o căsuță, o căsuță de vacanță pentru ca familia mea să se relaxeze, să vină la sfârșit de săptămână, să facă frigărui, să bea vin, așa cum fac mulți dintre noi. Obișnuiam să ne petrecem revelioanele acolo, să ne întâlnim cu prietenii. Vă rog să aplaudați, este un eveniment important pentru familie. Vă mulțumesc. Vica știe, hai că vă spun mai târziu care este evenimentul. Și când m-am întors de la Oymyakon, mi-am dat seama că vreau să mă întâlnesc regulat cu prietenii în baia cu aburi. Sunt o persoană sistematică și înțeleg că dacă vrei ca ceva să vină în viața ta, trebuie să o faci sistematic. La întâmplare nu funcționează. Așa că am ales ziua de joi, joia e zi liberă. Am început să-mi invit prietenii. Și începând din 2019, de 4 ani, ne adunăm în fiecare joi 5-10 persoane și petrecem timpul foarte bine. Nu bem, nu fumăm, facem ședințe cu aburi, socializăm, iar clubul nostru se numește InJoi.
După ceva timp, anul trecut, mi-au plăcut atât de mult întâlnirile noastre, a fost atât de mișto să călătorim prin toată lumea, să colectăm diferite culturi, diferite ritualuri, diferite băi, diferite lucruri. Ne-am simțit atât de bine, încât la un moment dat am decis că nu era corect să păstrez o asemenea comoară doar pentru mine. Trebuia să o împărtășesc cu lumea. Și mi-a venit ideea să fac o baie cu aburi ca prototip de afacere, poate nu chiar o afacere, dar măcar să încerc. Oamenii vor veni să facă baie cu aburi, iar eu am decis să le împărtășesc acest lucru.
În Moldova nu avem o cultură a băilor cu aburi. Există o piață de saune, dar e cu totul altă poveste acolo. Iar eu am călătorit prin lume și am realizat că este o cultură foarte mișto, un mod foarte cool de a-ți petrece timpul. Și oceanele albastre. Iubesc oceanul albastru, cel în care nu există concurență. Așa ceva nu există, trebuie să-l creezi. Este foarte dificil să creezi noi piețe. Dar este întotdeauna foarte interesant. Și am venit la soția mea să-i spun că dacă vrea să meargă la căsuța de vacanță, va fi nevoie să se înregistreze la recepție. Imaginați-vă că veniți acasă și spuneți: „Iubito, o să avem oaspeți străini în apartament și o să le spălăm picioarele. Sper că nu te deranjează”. Oricum, nu am găsit sprijin în ea la început, am avut multe conversații. Iar principala întrebare pe care mi-a pus-o a fost: Dima, spune-mi, te rog. Mi se pare că ești un om de care sunt mândră, te văd cum crești, ai pornit dintr-o cămăruță la Buiucani, te-ai ridicat, ai făcut cea mai mare afacere IT din țară. Ai creat 999, apoi ai început să faci desene animate, ai surprins întreaga lume cu animația moldovenească. Apoi ai făcut Sonr, Lobster, pe care mulți le folosesc, uimiți că sunt făcute într-o țară mică. Ești un tip de anvergură. Ce naiba te-ai axat pe căsuța din Durlești? De ce te-ai apucat de această afacere?
Nu prea am putut să-i răspund, i-am mormăit: „Ei bine, universul îmi dă un semnal, nu înțeleg de ce. Este așa cum e, simt că așa trebuie. Nu pot explica”. Dar m-am simțit motivat. De exemplu, acolo unde vând, dealerii produselor noastre Sonr și Lobster, avem chestia asta agățată în birou și m-a motivat tot timpul. Pentru că e mișto să faci în Moldova niște lucruri care vor fi folosite în toată lumea. Dar apoi Vica s-a implicat încet-încet.
Eu am făcut ce am planificat, am făcut un complex de baie. Am început să invităm oaspeți, să formăm o echipă. Și Vica s-a implicat treptat. Și-a dat seama că este o oportunitate de a se exprima, a început să se ocupe de hainele noastre de marcă, cosmetice, decor. Și am participat deseori cu ea la dezvoltarea ritualurilor noastre de baie. A participat la Love Story, a venit cu un program foarte grozav în 3 acte. Complexul de baie a început să se dezvolte în mod activ. Am început să investesc în el. A apărut Sauna scandinavă, apoi un spa japonez pe malul iazului, mai apoi baia Cucuteni-Tripolie. Dacă nu știți, există o cultură minunată, a cărei civilizație a fost localizată pe teritoriul nostru, în Moldova, una dintre primele civilizații înainte de Mesopotamia, Egipt, China. Adică, în general, una dintre primele din lume în epoca de piatră a construit orașe în Moldova,când restul lumii încă purta piei. Când am aflat, am fost foarte surprins și am construit o astfel de baie. Cu denumirea am avut o dilemă. Dar dacă e să investești în afacere totul, trebuie să-i dai numele tău. Astfel, acum un an a apărut Woloshin banya. O afacere care a început să-mi aducă nu pot să zic bani. Ceva mai mult. Am început să primesc îmbrățișări de la oameni, recunoștință pentru experiență, mult feedback pozitiv, o mulțime de chipuri fericite, o mulțime de postări faine, o mulțime de copii fericiți și echipa care s-a format, e ca și cum m-aș fi întors în urmă cu 20 de ani. Toți sunt plini de energie, le sclipesc ochii, fac lucruri uimitoare. Am început să mă hrănesc din asta, pentru că am realizat că există ceva mai mult decât o afacere la scară mare, din care poți obține plăcere într-un volum mic. Și revin la întrebarea de ce baia cu aburi?
A trecut un an de când mi-am pus constant această întrebare. Iar evenimentul de astăzi m-a ajutat de fapt să înțeleg de ce s-a întâmplat, de ce continui această afacere. Iar insight-ul pe care l-am avut s-a întâmplat de ziua de naștere a băii. Avem o tradiție când spăl picioarele angajaților mei, în așa fel le mulțumesc că sunt alături de mine. Și în timpul acestui ritual am simțit brusc că îmi face plăcere să servesc, îmi face plăcere când mă dedic celorlalți. Am simțit că în acel moment mă îndepărtam de dorința de vanitate, de laudă, de ceea ce mă motiva să fac lucruri incredibile, și că mă simțeam mai bine. Și în acel moment mi-am dat seama că baia cu aburi a apărut în viața mea ca să învăț a dărui. Dacă înainte trăgeam spre mine, acum am început să dau înapoi. Și insightul a fost atât de puternic încât mi-am dat seama că celelalte proiecte pe care le făceam aveau propria lor misiune, propria lor sarcină. Nu îmi cădeau din cer, pur și simplu, să fac asta, să fac ceea. În fiecare dintre ele am găsit ceva important pentru mine, pentru a mă dezvolta.
Proiectele IT mi s-au dat pentru libertate financiară și pentru a înțelege cum funcționează afacerile, desenele animate – pentru a mă realiza din punct de vedere creativ, pentru a fi regizor. Sportul mi-a dat putere, încredere în mine, că pot face orice. Aveam nevoie de proiecte sociale pentru a mă simți important pentru societate, chiar și desculță mergeam pentru a scăpa de influența părerii publice. Și atunci mi-am dat seama de un lucru foarte important, formularea pe care o cunoașteți. Sunteți de acord cu asta? Nu vă aud, spuneți-mi. Aplauze, să considerăm că da. Ba nu.
Am crezut și eu că da. Dar de fapt nu e așa. Afacerile trebuie să te schimbe pe tine, nu și lumea. Aplaudați aici, este foarte important. Mulțumesc. De ce este aceasta principala idee pe care am înțeles-o din prezentarea de astăzi? Pentru că o afacere grozavă nu este cea care aduce mulți bani, nu cea care are un impact mare asupra lumii, ci cea care are un impact maxim asupra ta. Afacerile trebuie să te schimbe pe tine, iar tu să schimbi lumea. Uitați-vă la hartă, sunt o mulțime de puncte în întreaga lume, dar aici ar fi trebuit să fie pusă de fapt inima, acest lucru mă schimbă mult mai mult decât cei 50 de distribuitori din întreaga lume. Și chiar dacă vă uitați la imaginile cu modul în care m-am schimbat – imaginea din stânga este dinainte de sport, și iat-o pe cea de după sport, când am terminat. Se observă schimbările, nu-i așa? Dar există schimbări și mai importante. O să vă arăt în slide-ul următor. Priviți aici. Care dintre acești oameni este mai fericit?
Și două cuvinte despre transformare. După ce am obținut insight-ul, am avut timp să mă gândesc și să înțeleg cum schimbă afacerile o persoană. De fapt, afacerile în care am fost implicat până acum, proiectele care au fost înaintea mea, nu au căzut sub umbra atenției mele. De fapt, au început și ele să se schimbe. Poate știați, la Simpals, compania noastră principală, au apărut OKR-urile, parțial datorită faptului că am devenit umil, mi-am calmat ego-ul și am început să am încredere în oameni. OKR-urile sunt un sistem în care oamenii își stabilesc singuri scopuri și obiective, merg singuri spre ele, încercând să ajungă cât mai departe. Nu există penalizări, nu există sancțiuni dacă echipa nu a putut să-și atingă obiectivul, pentru că obiectivul rămâne maximul ambițios, la care poți ajunge. Chiar dacă nu poți, maximul la care poți sări. Și acest lucru funcționează foarte bine chiar și după 2 ani, datorită partenerului meu Roman Știrbu, care a integrat OKR-urile în compania noastră. Le-am adoptat și le susțin, și în acest mod îmi demonstrez încrederea în echipa mea. Cu OKR-urile obții maximum din munca ta. Este un sistem tare fain. Pot să fac o prezentare separată pentru a arăta cum funcționează, ar putea fi util pentru multă lume.
Misiuni. Se spune că ar trebui să existe misiuni și valori într-o companie. A fost o revelație pentru mine faptul că într-o companie, compania ta, pe care ai organizat-o, pe care ai deschis-o, ar trebui să existe valorile tale, misiunea ta. Și pentru că atunci când te realizezi pe tine însuți în această afacere, realizezi afacerea însăși. De aceea este foarte important să nu preiei misiuni și valori foarte la modă, ci să sapi în tine, să-ți vezi dragonul interior, să înțelegi ce e important pentru tine și să faci din asta misiunea companiei tale. Oamenii care lucrează cu tine ți se vor alătura, o vor împărtăși și ei, iar cei care nu o împărtășesc, vor pleca pur și simplu. Și de aceea am un mesaj foarte important – căutați realizarea de sine fie în afacerile voastre, chiar dacă sunteți angajații cuiva, găsiți o modalitate de a vă realiza în jobul pe care îl aveți acum. Exprimați-vă, deveniți parte din acest job. Doar observându-vă pasiunile, cine și ce sunteți, vei găsi cu siguranță locuri foarte întunecate, regiuni întunecate, unde se ascunde dragonul. Și atunci puteți să vă apropiați de el, să-l priviți în ochi și să-l îmbrățișați. Acum aplauze, ba nu, nu aplaudați. Mi-am zis că voi ține discursul, voi veți dori să mă aplaudați, iar eu vă voi spune să n-o faceți. Fără aplauze. Și așa voi părăsi scena și gata… Dar apoi m-am gândit, cât de plictisitoare ar fi lumea dacă nu ar exista mângâieri, dacă nu ar exista mulțumesc, dacă nu ar exista îmbrățișări, dacă nu ți-ar zice nimeni niciodată cât de tare ești. Suntem cu toții animale sociale. Avem nevoie să fim încurajați din punct de vedere social. Așa că, totuși, aplaudați-mă.
Deci, și un post-scriptum.
Când m-am întors de la Oymyakon, am făcut un mic proiect – Shortcut. Mă întâlnesc în zilele de marți, gratuit, cu oameni care au nevoie de ajutorul meu. Îmi ofer timpul la cinci persoane pe săptămână. O jumătate de oră din timpul meu. Ajut cu probleme personale, probleme de afaceri, absolut orice. Aici este un site, puteți intra și scrie problema pe care o aveți. Vă va contacta asistentul meu și veți veni să stăm la vorbă, să discutăm. Chiar și această prezentare o putem discuta. Mă închin încă o dată, vă mulțumesc frumos! Sper că m-am încadrat.
