Călătorind în jurul lumii și studiind cultura balneară a altor țări, am înțeles cu amărăciune că în Moldova nu avem ritualuri și tehnologii unice de îmbăiere. Nu avem saune finlandeze, hamamuri turcești, băi de aburi rusești, thermae romane, ofuro japoneze. Nu avem o baie moldovenească autentică.
Iar anul trecut, când aveam nevoie de foarte multe ierburi pentru Woloshin banya, am cunoscut niște lipoveni din Cunicea. Ei ne-au ajutat să pregătim ierburi și mături, ba chiar am mers în vizită la ei împreună cu fiul meu și am făcut „baie neagră”.
Așa a fost că anume atunci, în luna geroasă a lui Făurar, ne-au povestit despre „baia cu furnici”. O baie care se face o dată pe an, în iunie, și care se transmite din generație în generație.
Pentru baia cu furnici în stil lipovenesc ai nevoie de următoarele:
1. Să sapi o gaură de 3×3 metri și 3 metri adâncime.
2. Să umpli o treime din ea cu moloz.
3. Pune câteva câțiva metri cubi de lemn deasupra și dă-le foc.
4. Arde încă 5-7 metri cubi de lemn o zi și-o noapte.
5. Cosește 7-10 metri cubi de iarbă proaspătă de pajiște.
6. Când lemnele de foc sunt arse, acoperă pietrele încălzite cu iarbă.
7. Potolește iarba și acoperă groapa cu bușteni, crengi și scânduri.
8. În 3-4 ore poți savura baia moldovenească subterană, pe bază de plante!
De ce moldovenească? Pentru că, atunci când am început să caut pe internet originile acestei băi și nu am găsit nimic, apoi am pus întrebări experților ruși și nu am primit niciun răspuns, mi-am dat seama că o astfel de baie poate să existe doar într-un singur loc pe pământ. La noi, în Moldova!
De fapt, mai există un element ciudat – furnicile. Da, în baia lipovenilor așa cum se făcea cândva, se arunca un sac cu furnici în iarba fierbinte, iar apoi se stropea cu apă de urzici. Furnicile eliberează acid și se creează o atmosferă unică. O poveste ciudată.
Ei bine, astea sunt doar teorii și ar trebui să le testăm în practică. Așa că, abia am așteptat până în iunie și am început să construim o baie subterană.
O groapă. Pietre.
Multe lemne. Le-am ars timp de 24 de ore.
Am găsit iarbă în vecinătate, am cosit-o câteva ore și am așezat-o pe lemne.
Am acoperit cu ce-am găsit.
Am așteptat, ne-am băgat înăuntru. Nu era cald, 45 de grade. Am tot stat de vorbă, mirosul de ierburi de pajiște era minunat, dar am fi vrut să fie mai cald. Ciudat, pentru că am ars multe lemne. A doua zi s-a dovedit că baia nu se răcise, erau 30 de grade. Hm, ceva nu era în regulă.
Atunci am decis să mai facem totul odată, dar cu experți. I-am invitat pe lipoveni. A venit Pafnutii – un om cu experiența mare, care a văzut multe și a construit zeci de băi.
Ne-a explicat că erau multe crăpături prin care a ieșit aerul cald, și că am încălzit incorect – am aruncat lemnele în centru. Ar fi trebuit să fie pe margini, astfel încât pietrele să se încălzească uniform.
Așadar, am făcut totul de la început. Am curățat, am ars lemne, am cosit iarbă. Pentru ca mirosurile să fie paradisiace, întreaga echipă a mers să culeagă ierburi. A fost foarte reconfortant, aromele ierburilor, soarele, pajiștea. Cum să nu-ți placă acest gen de muncă?
Arde bine și nu te stinge! Am ars lemne toată ziua.
După ce au ars lemnele, imediat am acoperit totul cu iarbă și am călcat-o cu picioarele, scăpând de aer, ca să nu ardă iarba.
Am închis acoperișul cât mai bine posibil, fără goluri, și am așteptat ca baia să se încălzească.
După trei ore am avut parte de o adevărată baie moldovenească subterană. Fierbinte, umedă și întunecată. Aroma de iarbă proaspăt cosită, de pelin, mentă și sulfină era greu de descris cu cuvinte. Bombă olfactorică!
N-am făcut poze în interior pentru că echipamentul transpira instantaneu. Dar nu contează, pentru că stând înăuntru parcă rupi legătura cu lumea exterioară și intri într-o altă lume. Lumea căldurii, a liniștii și a aromelor.
Știm deja că țara noastră are propria baie unică, pe care o puteți încerca în Moldova. Este încă un magnet care să atragă turiștii în țara noastră.
Și asta valorează foarte mult.
Ыnjoi your life.
