Atunci când clubul Înjоi a început să se reunească periodic în zilele de joi și scăldatul a devenit un eveniment de rutină, mi-am dat seama că ceea ce ne lipsea era un iaz. Un iaz în care să putem sări imediat după ce ieșim din camera de aburi. Un iaz care să devină centrul complexului. Un loc în care familia mea, prietenii și oaspeții să se scalde. Iată cum l-am construit în decursul unui an:
Cu un an înainte, un vecin a venit la mine și mi-a spus că își vinde terenul la preț mic. N-am stat prea mult pe gânduri și terenul meu s-a mărit cu 5 ari. Acolo am decis să sap un bazin mare, din piatră, în care să plonjez atunci când ies din camera de aburi.
Am decis să fac iazul biologic, adică să se purifice cu ajutorul plantelor acvatice. Prin urmare, l-am împărțit în două zone – una pentru înot și una pentru purificare, unde vor trăi plantele: nuferi, crini și alte plante acvatice. Apa va circula prin rădăcinile plantelor și le va purifica. Iar în partea dinspre pădure se va afla o latură de revărsare, creând un efect de infinit.
O piscină infinită, ca să spunem așa.
Așadar, conceptul este clar, acum avem nevoie de antreprenori. În Moldova, nimeni nu construiește iazuri biologice, așa că am angajat un consultant din Ucraina și constructori din Moldova. Să lucrez cu cea mai ieftină brigadă pe care am putut-o găsi a fost o decizie greșită. Bineînțeles că mi-au spus că au făcut sute de iazuri, că lucrează repede și profesionist. Iar cel mai important, ieftin.
După ce am bătut palma, băieții au marcat cu lemne forma iazului și au început să sape groapa. Chiar a fost rapid. Dar, după cum s-a dovedit, asta reprezintă mai puțin de 1% din muncă. Pentru că doream să iasă un iaz din beton, armătură și pietre, rezistent și sigur ca o fortăreață.
Ca să nu stau degeaba, am decis să caut pietre. Am aflat că la nordul țării, lângă Cosăuți, avem o carieră de granit. Acolo m-am dus să aduc pietre de diferite dimensiuni pentru iaz.
Când au început să monteze armătura și a cofrajului – și aici am început să am îndoieli cu privire la calificările băieților. De exemplu, au afirmat că vor turna beton pe întregul lac, pereți, trepte și podea într-o singură zi. Al doilea semnal de alarmă a venit de la contabilitate, cu privire la materiale și costuri.
Cheltuielile erau înscrise într-o formă foarte liberă. Când am întrebat despre tabelele Excel sau Google, mi s-a explicat că nu e nevoie de tehnologii sofisticate pentru a scrie vreo două cifre.
Iată că armătura e legată, cofrajul pregătit. Așteptăm să vină mâine betonierele ca să transforme mormanul de fier într-un bazin de piatră. Aștept cu nerăbdare. E 9 dimineața, 10 dimineața, 11 dimineața, dar încă n-a venit nimeni. Îl sun pe șeful de șantier, nu răspunde la telefon. Îi sun pe muncitori, mă ignoră. Nu mi-au răspuns nici a doua zi, și nici zilele următoare.
Gata… N-am nici brigadă, nici bani și nici iaz. M-am adresat specialiștilor care să garanteze rezultatul, chiar dacă va fi mai costisitor. Compania eCald cu Vladimir Cernica și Pavel Mutu au preluat acest proiect complicat, pentru care le mulțumesc. Scopul a fost simplu – pe 31 decembrie să putem înota în noul iaz.
După ce s-au uitat la munca „profesioniștilor”, au suspinat și au început să demonteze întreaga structură aproape până la zero. Și totul a trebuit făcut din nou – tasare, armare, cofraje. A fost nevoie să plătesc pentru dezasamblare și reasamblare. Zgârcitul plătește de trei ori. Fir-ar să fie, știam eu.
În timp ce se fac aceste lucrări, vom face o ușă în cabana de lemn, ca să putem ieși la iaz direct din camera de aburi. La început, planificam să facem o ușă din lemn, dar în cele din urmă am ales una de sticlă și suntem foarte mulțumiți de ea. Ne oferă o priveliște superbă asupra iazului, nu se deformează și permite luminii să intre în camera de aburi. Am învelit-o cu lemn, am făcut mânere tot din lemn și am acoperit-o cu scânduri în stil retro.
Între timp, noii mei prieteni au reușit să monteze șapa și ridice pereții din beton! Hai că mai sunt trei zile până la Anul Nou, să umplem iazul cu apă! Au urmat umplerea solemnă a iazului cu apă și ceremonia nu mai puțin solemnă de spargere a sticlei de șampanie și punere în exploatare!
Apoi a fost Boboteaza și am făcut o gaură în gheață, ne-am scufundat sub gheață și am avut și alte distracții de iarnă.
Dar, înainte de asta, am decis să amenajăm pădurea și am adăugat câțiva brazi și molizi uriași.
A venit primăvara, apoi vara, iar apa încă mai stătea pe betonul gol – așa de bine ne simțeam 🙂
Mai aproape de toamnă, însă, cu părere de rău, a fost nevoie să drenăm apa. După care am impermeabilizat întreaga suprafață și am început să punem piatra.
Sigur că nu am uitat să decorăm iazul cu un element central – cascada. O cascadă de piatră, puternică și robustă.
În final, am plantat niște cedri puternici și voila – avem un iaz cu apă cristalină. Acum nu a mai rămas decât să plantăm ce mai trebuie plantat și să punem pești în micul iaz. Iar noi să ne bălăcim în iazul mare și frumos din piatră, parcă desprins din pozele alpine.
