Inginerul
Cineva se naște cântăreț, altcineva artist, iar altul militar. Eu m-am născut inginer. Din copilărie, am fost înconjurat de jucării constructor, căi ferate dezasamblate și mașinuțe stricate. În 1986, taică-meu, militar fiind, a fost transferat în Moldova, în orașul Florești, unde am absolvit școala. Tot acolo am devenit pasionat de electronică radio și am început să asamblez – mai întâi aparate de radio, apoi primul meu computer. Apoi am scris primele jocuri în BASIC, care, în mod ciudat, au fost vândute. Apoi am înțeles clar că îmi voi lega toată viața cu computerele, așa că am intrat la Universitatea Politehnică, specializându-mă în “Mașini de calcul, complexe, sisteme și rețele”. Pe timpul studenției locuiam în cămin și încă pe atunci am înțeles că pentru a fi fericit am nevoie de trei lucruri – „Pâine, ceai și hârtie igienică”. Și, desigur, o ocupație preferată.
Pe Sașca Covaliov l-am cunoscut în anul doi la facultate și am devenit imediat prieteni, fiind ambii pasionați de computere. Timpul a trecut repede și, în 1996, noi, deja studenți în anul cinci, mari și tari, am mers la stagiere la Revel computer, unde am făcut de toate – am asamblat calculatoare pe procesoare 486 și Pentium, am instalat Windows de pe douăzeci de dischete, am făcut întreținere, curățare, reparare, configurare a hardware-ului.
Tot acolo mi-am testat propriul program – teza mea de licență despre evaluarea performanței computerelor personale pe baza jocului „Game of Life (Viață)” de John Conway. Câte generații reușesc să se schimbe într-un minut, tot atât de mare e și puterea procesorului. Simplu.
Ziua munceam, iar seara ne jucam până cădeam morți de oboseală. Warcraft, Doom, Duke Nukem și, desigur, Quake. În acea perioadă am jucat atâta, încât mi-e destul pentru toată viața. Și slavă domnului.
Dar să ne întoarcem la prietenul meu. Stagierea noastră s-a terminat odată cu facultatea și am ajuns față în față cu renumiții ani nouăzeci, despre care se povestesc atâtea lucruri oribile. Dar acea perioadă a fost, de fapt, un moment al posibilităților: piața era în curs de dezvoltare, iar cei care erau deja la putere privatizau cartiere întregi, acaparau fabrici și tipografii, cumpărau bănci la prețuri de nimic. Într-un cuvânt, fiecare trăgea la turta lui până au distrus ce a mai rămas din fosta țară (adică URSS).
Și noi, ca două furnici la o margine de drum, urmăream cum se schimbă rapid lumea din jur. Dar viața noastră era în plină desfășurare: am înțeles la timp că pc-urile nu sunt doar pentru elită și că foarte curând vor ajunge în fiecare casă. Astfel, am decis să vindem componente pentru calculatoare.
Anul următor Sașca s-a angajat la Revel, iar eu, după ce am văzut cum se rotește un cub de pixeli pe ecranul unui monitor de acel cu burtă, m-am apucat de grafica 3d. Am studiat și am început să înjgheb spoturi publicitare. Dar asta e cu totul altă poveste.
În paralel publicam anunțuri în ziarul Makler că vindem calculatoare și componente, în timp ce le cumpăram mai ieftin de la distribuitori și câștigam în jur de 20-30%. Era puțin, dar nu ne-a lăsat să rămânem derutați și ne-a ajutat să fim la curent cu ceea ce se petrecea în domeniul tehnologiilor.
Moldnetul
Și apoi a venit anul 1999 – momentul apariției primelor site-uri web în Moldova. Mai exact, au început să apară și mai devreme, dar acum erau deja foarte multe, peste o sută. Internetul era disponibil pentru persoanele juridice, adică vip-uri cu venituri considerabile, iar muritorii de rând puteau doar să urmărească cum crește rețeaua globală, și aceea printr-un modem telefonic zgomotos.
Astăzi este greu de conceput, dar pe atunci fiecare site web, de la furnizorii de internet la site-urile editorialelor, mă făcea să mă simt parcă eram prezent la nașterea galaxiilor sau renașterea universului după Marea Explozie.
Pe scurt, am fost complet absorbit de internet. Mai exact, am fost „târât”, căci viteza era de 32 kbps. De exemplu, azi, ca să vezi un film obișnuit în calitate mediocră (1,5 GB) cu această viteză, ai de așteptat patru zile. Iată de ce în secolul trecut, Internetul consta din text și imagini mici, dar asta nu-l făcea mai puțin interesant decât acum și toți erau lipiți de ecran.
Agenda telefonică 909
Cu cât navigam mai mult, cu atât mai mult doream să particip la acest dezastru. De aceea încercam să mă gândesc la un proiect cu care aș putea să ies pe net. Și într-o zi, când căutam un număr de telefon, mi-a venit o idee:
— Saniok, ce zici dacă am lua baza telefonică 909 și am pune-o pe internet, ca toată lumea să o folosească!
Notiță informativă: 909 era numărul de telefon al serviciului de suport informaţional, pe care îl apelai ca să afli numărul de telefon al unei companii sau numele complet al clientului și invers. Recent, baza de date a fost înscrisă pe un disc care se vindea la Pticika (piața de păsări, electronice, discuri, hardware etc.). Fără să ne gândim prea mult, am cumpărat discul, am copiat de pe el baza. Sașa a făcut un formular, a conectat baza de date și voila! Lucrează!
Acum despre domeniu. Aici a fost mai dificil fiindcă dragii noștri de funcționari în 1998 au reușit să vândă la un preț de nimic drepturile asupra domeniului .md unei companii americane! Și asta pentru că abrevierea MD înseamnă medical doctor (medic) la vorbitorii de limbă engleză. Străinii cumpărau numele de domeniu de la noi ca plăcintele calde pe timp de iarnă.
Iar dacă vorbim despre noi, nu ne puteam permite să cumpărăm un domeniu .md, care costa 60 de dolari pe an, adică două luni de chirie pentru mine. Eh .. fie! Pe scurt, am decis să facem totul ca la maturi, am pus câte 30 de dolari fiecare, ne-am strâns centurile și am mers să înregistrăm domeniul. Îmi amintesc că aveam dispoziție de sărbătoare în ajun de Anul Nou – era decembrie 1999, ultima lună a secolului, de aceea ne-a venit ideea să înlocuim 909 cu 999, aducând un omagiu ultimului an din era pre-Internet.
Imediat ce am lansat site-ul, am început să-i sunăm pe prieteni și să-i îndemnăm să-l încerce. Prezența a început să crească, iar noi ne bucuram ca niște copii. 50 de persoane pe zi, 120, 200! Sașka, avem succes!
Dar totul s-a terminat brusc. După o săptămână, ne-a sunat un avocat de la Moldtelecom și ne-a spus că ne va băga la pușcărie dacă nu oprim site-ul cu date personale furate.
Se mai întâmplă: îți pare că faci viața oamenilor mai ușoară, promovezi tehnologiile și în general schimbi lumea în bine, dar se dovedește că ești doar un criminal obișnuit.
Primul site web
Era anul 2000. Au trecut câteva luni și am uitat de acel incident neplăcut. Eram complet cufundat în grafica 3D, videoclipuri și deadline-uri. În acel moment, eram deja un specialist 3D solicitat, cu o grămadă de comenzi de videoclipuri și un portofoliu pe care îmi era incomod să-l car cu mine pe o casetă VHS. Și pentru că eram tare curios să aflu cum funcționează noua tehnologie WWW, am decis să fac primul meu site web pentru studioul meu. Știu că sună patetic, pentru că pe atunci închiriam un apartament cu o odaie la periferie, plin de cabluri încâlcite și firimituri de la care se băteau gândaci, iar în congelator puteai găsi doar șoarece spânzurat, de foame și disperare…
Fără să mă gândesc prea mult, am cumpărat domeniul madframe.com (m-a costat mai puțin de 10$) și am început să studiez limbajul HTML. Toată vara m-am chiorât la cărți (pe internet atunci nu găseai mai nimic despre internet), Sanya m-a ajutat cu cartea de oaspeți, și iată așa, la sfârșitul lunii august a apărut pe web un nou site cu videoclipuri:
Exact! Pe atunci, Hi Quality = 320×240 pixeli și un megabyte și jumătate. Și asta era wow! Acum aș putea trimite un link către site tuturor potențialilor clienți, șezând acasă și așteptând comenzile lor. Doar că atunci n-am luat în calcul o circumstanță importantă, care de multe ori m-a lovit în cap. Piața nu era pregătită. Aproape nimeni nu avea e-mailuri, iar cei care le aveau nu puteau viziona videoclipul din cauza codecurilor cu buguri și a conexiunilor rupte. Dar lucrul principal pentru mine era că aveam propriul meu site!
GSM.md
Iar în timp ce munceam la site-ul meu, pe Moldnet aveau loc schimbări care au modelat piața. Până la sfârșitul anului 2000, au început să apară jucători mari și site-uri mari (asta înseamnă cu un trafic de peste 500 de persoane pe zi). Iată câteva dintre rețelele care se aflau atunci în topul Moldnet-ului:
Babilon:: www.try.md, press.try.md, cherchez.try.md, meteo.try.md bbn.try.md chat.try.md
DNT: ournet.md, mail.md, ad.md, news.ournet.md, design.md
Zingan.com: reporter.md, www.tri.md, www.gsmworld.md
Mai erau populare și Леськин Домик, site-ul despre locuri de muncă MoldovaJob primul panou de anunțuri – “Pticika”, realizat de Relsoft.
Atunci ne uitam la acești „monștri” cu o prezență totală de 1000! oameni pe zi și ni se părea că este un nivel cosmic. De neatins și greu de conceput …
În timp ce reflectam în ce direcție s-o luăm, mi-am dat seama că nu trebuie de săpat pentru a căuta aur, ci e mai bine să vând lopeți. De ce să vând, dacă pot lua bani de la cei care se ocupă de vânzări? Telefoanele mobile deveneau tot mai populare, de aceea am decis să facem un site web pentru toți cei interesați de telefoanele mobile, și mai ales cei care vor să le cumpere și să le vândă. Dar nu pur și simplu o pagină web cu imagini. Trebuia să fie deja un site cu o bază de date, un forum, o piață de vechituri, lista de prețuri și știri de la operatori. Deci, aveam nevoie de un programator. Așa cum nu cunoșteam pe nimeni pentru acest rol, am decis că acum Sașa se va face programator, iar eu – web designer și layout designer (până la urmă, atracția spre frumos a câștigat).
Ne-am apucat de noi subiecte dificile, în special programarea web, dar cu toate acestea, jumătate de an mai târziu, în noiembrie, s-a născut GSM.md –primul site despre telefoane mobile din Moldova.
Au început zilele noastre de startup, Sașa se ocupa de tehnologie și programare, eu făceam design și marketing. Am avut norocul că „Pticika”, principalul concurent al nostru, abandonase secțiunea cu telefoane mobile. Am profitat de acest lucru și am început să ne promovăm panoul printre vânzătorii de telefoane mobile, din moment ce îi cunoșteam de pe piață.
Voi anticipa și vă voi spune că gsm.md ne-a oferit nu doar experiență cu resursele UGC (User Generated Content), ci și ne-a făcut să înțelegem mai multe lucruri, și anume:
1.Cum funcționează marketingul viral. Și cum NU funcționează.
2.Cum n-ar trebui să promovezi un magazin de telefoane mobile prin distrugerea telefoanelor în campania „Mogilnik” (cimitir).
3.Cum să aduni o comunitate offline și apoi să le cari trupurile amețite la ambulanță.
4.Cum e să livrezi telefoane cu troleibuzul și să conștientizezi că nu este o afacere, ci o activitate independentă.
Într-un cuvânt, GSM.md — este întîiul nostru născut și străbunicul întregului nostru ecosistem. În ciuda tuturor dificultăților, ne-a învățat multe și a dat viață altor proiecte. 999.md, a ieșit din piața de vechituri, formum.md a ieșit din forum, iar din acesta au apărut site-urile de știri Point.md & Stiri.md. Astăzi, sunt cele mai populare trei site-uri de pe Moldnet (fără a lua în considerare Google și YouTube, desigur), cu peste un milion de vizitatori pe lună.
GSM.md nu știa pe atunci că va avea copii și nepoți, care se vor bucura de faimă și succes. El pur și simplu își făcea bine treaba, și-a crescut copiii și a murit liniștit cinci ani mai târziu. Odihnește-te în pace, gsm.md.
Piața de computere 999
Tot cam în acea perioadă, părinții mei au înțeles că nu există niciun viitor pentru ei în Moldova și s-au întors în patria lor, în Orenburg, iar eu am rămas în Moldova singur. Fără rude, fără casă, fără bani, fără pile și fără nănași. Ce naiv am mai fost! Eram fascinat de internet și credeam că îmi voi putea croi un drum.
Între timp, după ce am văzut succesul pieței de vechituri pe gsm.md, am înțeles încotro s-o apucăm mai departe. Pe atunci vindeam hardware la pticika și ne mergea binișor. Chiar dacă designul era prost conceput și navigarea incomodă, și netul mai frâna regulat, site-ul s-a dezvoltat și s-a schimbat în bine.
Văzând cum crește popularitatea „Pticikăi”, a devenit clar că în curând nu-l vom putea ajunge din urmă din punct de vedere al prezenței, așa că am decis că următorul nostru proiect va fi o piață de computere – una simplă, comodă și de nădejde.
Dar trebuia să muncim cât mai repede posibil – Sanya și-a suflecat mânecile și s-a apucat iarăși de programare, eu – de design și layout. În decembrie și ianuarie, cu o pauză de Anul Nou, am lucrat câte 16 ore pe zi.
Am încercat din răsputeri să fac un design original ca să uimesc pe toată lumea, dar creativitatea mea a luat niște forme ciudate:
Dacă cineva mi-ar fi spus atunci că designul site-ului nu înseamnă imagini frumoase, ci interviuri UX, Custdev și User Stories, i-aș fi dovedit că este țicnit și că designul pe care l-am creat este apogeul unei gândiri creative.
Probabil că Sanya credea la fel, în timp ce dezasambla în grabă gsm.md și asambla noul site din bucăți. Sigur nu avea idee despre Agile, Scrum și Kanban.
De fapt, noi ambii nu înțelegeam că suntem startuperi și că facem MVP (produs minim viabil). Ceea ce vedeam noi era piața de vechituri, cu o grămadă de subsecțiuni și posibilitatea de a posta un anunț fără înregistrare. Iar înregistrarea trebuia făcută cât mai repede.
Și iată că pe 23 ianuarie 2001, cu bătături pe palme de la mouse și ochii roșii de la monitoarele sclipitoare de 5 Hz, am lansat un site care urma să ne schimbe viața. Dar atunci, la beția pe care am dat-o la bucătărie cu ocazia lansării, nu puteam înțelege acest lucru. Nu știam câtă muncă, sudoare și lacrimi va trebui să investim ca să transformăm acea rățușcă urâtă în ceva mult mai bun.
Va continua…
