Cum se creează personajele, câte personalități poate să aibă un astronaut, care vârstă este cea mai visătoare, cum rinoplastia poate spori carisma, ce fel de costume spațiale sunt acum în vogă și cum „am dat afară” câinele din scenariu?

Personajul

Bine v-am regăsit. În postarea trecută v-am povestit despre universul „ARIPI”, iar acum vom vorbi despre personaje, care au apărut (sau nu!) în desenul nostru animat.

Așadar, spectatorii atenți au observat că în filmulețul nostru predomină doar un sigur erou – astronautul. Însă, animatorii atenți, care sunt ca niște psihanaliști – văd chiar și personajele inexistente, ar fi trebuit să observe că, de fapt, în acest desen animat există câteva personaje. Să presupunem că din cauza aflării de lungă durată pe orbită, personalitatea astronautului a început să se multiplice: de exemplu, atunci când apare în pijama, în costum spațial, în costum spațial dar fără cască (asta e foarte important!), apoi apare ca copil. Cele trei personalități ale (lui Billy Milligan) astronautului moldovean.

Iar acum să o luăm de la capăt:

Personalitatea nr.1. Copilul.

Freud a spus că eul se formează în copilăria timpurie. La fel s-a întâmplat și cu astronautul nostru. Acum, matur fiind, îl are pe copilul din sine ca sursă a tuturor viselor. Deoarece anume în copilărie a decis că, neapărat, când va crește mare, va zbura! Pentru acest copil nu există nimic imposibil!

Deci, mai întâi, când am început procesul de creație a personajului, am vrut să-l facem să semene cu un erou adult: la fel de negruț și cu burtică (glumim). Însă pe urmă am înțeles că el este cu totul altfel – atât la caracter, cât și la înfățișare.  

Și am început să căutăm opțiuni…

Apoi a trebuit să stabilim ce vârstă va avea. În acest context, am decis să aflăm vârsta medie a visătorilor și am organizat un sondaj în rândul angajaților companiei. Dar din moment ce nu am putut să creăm un băiețel de 25 de ani, a trebuit să-i oferim  o vârstă de doar 7 anișori minunați.  

Copilandrul ieșea neastâmpărat, de aceea, ca să fie mai ascultător, i-am dăruit o cască adevărată de tanchist și o pereche de ochelari de aviator! Băiatul, bucurându-se de daruri, a decis că e timpul să cucerească cerul și a început să confecționeze ceva din carton…

Personalitatea nr.2. Astronautul

În copilărie, toate visele sunt realizabile, e nevoie doar de un pic mai multă dorință. Iar băiatul nostru dorea foarte mult să zboare. De aceea, atunci când aripile din carton i-au devenit mici, băiatul, care deja crescuse, a zburat la școală, iar de acolo – la Academia de Aviație, învățând din mers toate secretele aviației.

Mai pe scurt, după nenumărate decolări și aterizări, precum și salturi cu și fără parașută, băiatul a înțeles că își dorește mai mult și că visul încă nu i s-a îndeplinit cu totul.  Apoi a urmat spațiul, stația cosmică, imponderabilitatea și orele nelimitate de lucru.

Și, după cum se spune, trecutul e trecut, prezentul contează. Deci, să ne întoarcem în prezent. Eroul nostru are deja 45 ani. E un pic obosit de rutina cosmică, visele i s-au îndeplinit nu așa cum a vrut, de aceea, nu prea îl bucură nimic. Cândva avuse un câine și o floare, dar și pe acelea i le-a „confiscat” regizorul.

Cum trebuie să arate un astfel de bărbat? Noi ni-l imaginăm cu o siluetă puțin dolofană și o burtică vizibilă de bere (dar să nu spuneți nimănui!). Se spune că eroul nostru este o persoană foarte moale (atât în interior, cât și în exterior).  

„Traumele morale au lăsat riduri adânci pe fața lui și o burtă rotofeie – pe corp” (с) 

Designerul de producție – „Să zicem că în viața eroului nostru nu este totul atât de neted – nici viața, nici fața”

În timpul lucrărilor asupra înfățișării astronautului nostru, doar un singur lucru a rămas neschimbat – nasu-i ascuțit, care oferea personalității sale niște nuanțe nu prea pozitive. Noi am vrut ca personajul să fie imediat îndrăgit de spectatori, să creeze o impresie extrem de pozitivă. Și, deși era foarte carismatic, ceva nu ieșea bine.

După aceea, am înțeles care era problema și am chemat „chirurgul de producție” să o rezolve cu „bisturiul” său. Prin urmare, după o mică rinoplastie, astronautul era gata să cucerească nu doar spațiul cosmic, ci și inimile spectatorilor. Awww…

Așa cum am menționat anterior, astronautul are câteva „personalități”, fiecare dintre acestea, reprezentând personaje diferite (din punctul de vedere al detalierii și animației). Totuși, prima „personalitate”, care a apărut în istoria desenului nostru animat, a fost astronautul în pijama.

Și, deoarece în interiorul stației cosmice este destul de cald (nu e voie de aerisit până se răcorește cu totul!), nici nu e nevoit să poarte haine groase – astronautul doarme într-o pijama confortabilă. În acest context, am creat atâtea exemplare de pijamale, încât nici fabrica „Bolshevichka” nu a văzut.

Apropo, nici un element din desenul nostru animat nu a apărut la întâmplare. Totul are logica sa și fiecare detaliu este bine gândit. Spre exemplu, să luăm căciula.

Nu, desigur că acolo nu bate vântul, nu este frig și că aceasta nu este o modă de spațiu. Căciula dată a apărut împreună cu vesta, deoarece nu puteam nicicum să ascundem firele trădătoare de păr, care ieșeau de sub cască.  

Personalitatea nr.3. Astronautul în costum spațial

Bineînțeles, am revăzut întreaga colecție de costume spațiale Primăvară-Vară, oferită de NASA, dar ne-am oprit la propunerea agenției noastre de modeling autohton și am creat astronautului un costum spațial mai puțin obișnuit. 

Adică nu am schimbat dimensiunile sau părțile componente ale acestuia, ci doar i-am adăugat un pic de colorit național. Despre noi, precum și despre orice altă națiune, există multe glume de genul: „la noi vinul curge direct de la robinet” sau „voi vă nașteți constructori”.  Și, din motiv că o ducem bine cu autoironia, aceste stereotipuri și-au găsit cu ușurință un loc în filmulețul nostru. Pe unul dintre acestea l-am „îmbrăcat” deasupra costumului spațial, astfel devenind principalul său element decorativ – combinezonul cu unelte de lucru.

Apropo, astronautul are o caracteristică foarte interesantă: ideea este că silueta acestuia în pijama (a la naturel) și silueta în costum spațial diferă foarte mult. În costumul spațial, astronautul arată mai suplu. Nu, asta nu e din cauza că l-am îmbrăcat în vreo lenjerie modelatoare. Acest lucru este redat mai mult prin caracteristicile psihologice. În costumul de lucru am vrut să-l facem să pară puțin mai activ.

În cele din urmă, mai întâi ne-a ieșit un constructor – din cauza abundenței de unelte, esența compatriotului nostru s-a pierdut.  Iar după ce am eliminat uneltele, ne-a ieșit un costum spațial frumos cu un astronaut drăguț în el.

Și iată că astronautul este gata. Instrumentele sunt configurate. Nava zboară. Echipa este gata să lanseze desenul animat, de aceea, facem un prim-plan și „zburăm”.

Bonus. „Ah, Câine ce ești!!”

Iar pe cei, care cred că regula „câinele – cel mai bun prieten al omului” este valabilă doar în cadrul gravitației Pământului, îi anunțăm – și astronautul nostru are un prieten, chiar dacă se află în spațiu. Deși, nu are… ci a avut.

Vă spunem din start, câinele este ok.

Pe scurt vorbind, nouă foarte tare ne pare rău pentru munca depusă, dar care, din nou, nu a fost aplicată în desenul animat . De aceea, haideți măcar să vă povestim (și arătăm) personajul, la care am lucrat foarte mult, dar care, în cele din urmă, a rămas în spatele cortinei. Este vorba despre Câinele nostru. Unul foarte frumos, provenit dintr-o încrucișare de rase beagle și Jack Russell Terrier.  Vesel, jucăuș, învățat la oală în condiții de imponderabilitate.

Chiar și la lecțiile de istorie se povestește despre asta – primii în spațiu au fost câinii (și alte animale), și abia apoi a apărut omul acolo.

Noi am decis să nu încălcăm această tradiție, și am trimis împreună cu astronautul nostru pe Barbosul drăguț, care avea propria misiune în spațiu, propriul castron pentru mâncare cosmică și chiar propriul costum spațial.

Ne-a luat foarte mult timp să alegem câinele potrivit pentru această echipă. Aveam nevoie de unul atât de pază, cât și de companie. Dar am reușit să-l alegem, ba chiar și să-l trimitem.

Dar s-a întâmplat ceea ce la noi se poate întâmpla foarte des – am decis să-l eliminăm. Iar după aceasta, din cauza bugetului și a dezbaterilor cu privire la scenariu, am fost nevoiți să renunțăm cu totul la acest personaj.

Pa, cățelușule! Iar vouă, dragilor cititor, nu vă spunem pa. Deoarece mai urmează un capitol, în care vă vom povesti despre VR, despre motivul pentru care urechile sunt atât de importante pentru VR și despre…