Au fost moldovenii vreodată în spațiu, de ce moartea are nevoie de bandă adezivă, de ce pleacă prietenii adevărați, cum e construită stația spațială moldovenească, e posibil oare să zbori pe aripi de carton și ce visează cei din cosmos?

Pe 4 noiembrie 2013, Moldova a lansat prima sa navă spațială pe orbita Pământului, devenind prima țară din Europa de Est, care a cucerit independent spațiul cosmic. Doar că nava a fost din plastic și lansată de către compania Simpals pe un balon meteorologic. Pe atunci, pentru noi acesta a fost doar un motiv să ne întâlnim cu prietenii și să ne distrăm.

În ziua aceea nimeni nu și-a imaginat că tema spațiului va deveni principală pentru studioul nostru de animație pentru o perioadă de trei ani. Dar să începem de la început.

Fiecare desen animat creat de Simpals Studio devenea o provocare pentru noi. După Dji. Death Sails, unde toată acțiunea a avut loc pe apă, am început să ne gândim la un alt loc, unde am putea să-l plasăm pe personajul nostru atât de îndrăgit. După o perioadă lungă de gândire, ne-am dat seama că spațiul cosmic, nedescoperit încă de Simpals Studio, va fi cel mai potrivit loc. Ok, am decis cu locul viitorului desen animat.

Acum să trecem la treabă! Adică să începem alcătuirea scenariului…

Opțiunea nr. 1: „Moartea și banda adezivă”

La început, ne-am gândit să facem un desen animat clasic de genul „Simpals”: interesant, vesel, cu o mulțime de gaguri. Am inventat încă o istorie despre Dji, care vine după un astronaut în spațiul cosmic, dar, ca de obicei, totul nu merge conform „planului morții”. Viguros, provocator și … banal. Produsul ieșea frumos, dar „fără cireașa de pe tort”.

Opțiunea nr. 2: „Floarea-soarelui și câinele”

După lungi discuții și dispute, am început să creăm desenul animat de la început, adăugându-i astronautului un „tovarăș” – un ghiveci cu floarea-soarelui. A ieșit un pic mai bine, eroul a căpătat mai multă viață, dar oricum, încă nu era suficient. Astfel, am decis să adăugăm încă un personaj – un câine adorabil.

Noua versiune a desenului animat, în care apăreau deja patru personaje, povestea cu umor despre prietenie, voință și despre faptul că în viață nu există situații fără speranță. Am reușit  să redăm chiar și dorul astronautului pentru patrie.

Lucrul în studio era în plină desfășurare, dar, peste ceva timp, a apărut o problemă neașteptată – am început să ne încurcăm în eroi. Despre cine este desenul animat? Despre Dji? Despre astronaut? Despre câine? Despre floarea-soarelui? Istoria a rămas „blocată în spațiu”.

Opțiunea nr. 3: „Realitatea virtuală”

Prin urmare, pentru a face istoria mai completă, scrâșnind din dinți, am făcut ceea, la ce nici noi nu ne-am așteptat – am înlăturat toate personajele, lăsându-l doar pe astronaut. Drept că, în desenul animat final, a apărut și Dji ca un ou-surpriză de Paște.

După această eliminare grandioasă a personajelor ne-a venit o idee grozavă – de vreme ce facem un desen animat despre spațiu, de ce să nu încercăm o tehnologie nouă? Parcă am planificat să facem un proiect minunat, care să cucerească publicul. Ei bine, pentru a scufunda spectatorul în lumea desenului nostru animat, am decis să îl facem … pentru realitatea virtuală! (VR).

Pe atunci (precum și în prezent) VR era foarte cool și în vogă. În lume existau doar câteva echipe, care lucrau cu tehnologia VR, de aceea, eram foarte încântați să fim printre primii. Mai ales că VR chiar este o tehnologie foarte potrivită pentru a arăta spațiul cosmic „real”. Dar e ușor de spus și greu de făcut. Pe atunci, niciunul dintre noi nu știa nimic despre acest VR. De aceea, am început să studiem cu sârguință tot ce am putut găsi. Pe scurt vorbind, am ales cea mai lungă, dar cea mai productivă metodă de lucru: metoda învățării din greșeli.

Însă, în pofida tuturor eforturilor noastre, istoria pe care o povesteam era o simplă atracție (deși foarte cool) de divertisment. Noi chiar am vrut să oferim desenului animat un pic de lirism și suflet, pentru a motiva spectatorii să se gândească la lucruri importante.

Opțiunea nr. 4: Aripi

Vreau să vă povestesc un pic despre unul dintre prietenii mei – Iurka Borodai. El nu este doar un amic sau camarad, ci un adevărat Prieten – m-a salvat de mai multe ori în vremuri dificile și mi-a fost alături când am sărbătorit vreo victorie. L-am întâlnit în anii nouăzeci, când am avut nevoie de un unghi de pe deltaplan pentru filmarea unei reclame. Atunci am aflat despre Pilotul Iura – un tip, care zboară cu deltaplanul, construiește propriul său aerodrom și îi învață pe alții să zboare. După un zbor comun și o cizmă pierdută în aer, a urmat prietenia noastră.

Știți, el nu semăna cu nimeni – era naiv ca un copil și credea că lumea este frumoasă în toate manifestările sale, că toți oamenii sunt perfecți și că Răul a fost inventat de compania „Marvel”, pentru a-și face filmele mai interesante. Iar zâmbetul, care nu-i dispărea niciodată de pe buze, era o demonstrație incredibilă de dragoste față de această lume. Locuia într-un câmp deschis, alături de aerodromul său, cu cei doi fii și frumoasa sa soție. Timpul liber îl petrecea doar cu ei – pe copii îi învăța să zboare, iar cu iubita lui petrecea seri lungi lângă rug.

Sute de oameni au trecut prin cursurile sale de pilotaj cu deltaplanul și au învățat să zboare. La urma urmei, zborul, după cum spunea Iura – este un vis devenit realitate. Apropo, anume cu el am lansat racheta aceea în spațiu în anul 2013 .

Însă, în septembrie 2014, Iura a ieșit din casă și a dispărut fără urmă… De atunci, nimeni nu l-a mai văzut. Astfel, mi-am pierdut prietenul. Un prieten, pe care nici până acum nu-l pot înlocui cu nimeni. Zâmbetul, viziunea sa naivă asupra acestei lumi dure, cântecele sale la chitară și credința că orice vis poate deveni realitate… nu pot fi înlocuite.

Și iată că într-o zi, după încă o încercare nereușită de a insufla viață în desenul nostru animat, am încremenit brusc, uimit de gândul – 

Acesta este un desen animat despre Iura și visul lui!

Imediat m-am pus pe scris și, peste o oră, am avut deja scenariul gata. Scenariul pe care l-am dedicat prietenului meu. Istoria a dobândit o profunzime neașteptată, a devenit sinceră și care te motivează spre  gânduri importante.

Din acel moment, desenul animat a început literalmente să prindă aripi. Da, și bazându-ne pe ideea zborului, nu numai că am adăugat în desenul animat ideea deltaplanului, ci și am ales filmulețului un nume sonor și polisemantic – „ARIPI”.

Sinopsis „ARIPI”

De mic copil, eroul nostru visa să devină pilot de deltaplan și să străbată cerul cu aripile sale. Însă, din nefericire, soarta nu întotdeauna îndeplinește visurile copiilor, așa că, peste 30 de ani, eroul nostru lucrează ca paznic pe o stație spațială veche, pe care o menține în stare de funcțiune. De-a lungul anilor în spațiul cosmic, astronautul și-a amenajat casa ca pe pământ. Dar dorul de casă și de zborul prin nori l-au transformat într-un om trist, obosit, pentru care fiecare nouă zi era doar un pas către sfârșitul unei vieți eșuate…

Într-o zi, niște probleme tehnice minore duc la unele mai serioase, din cauza cărora nava acestuia își pierde controlul și se prăbușește pe Pământ. Și acum, astronautul urmează să-și desfacă din nou aripile visurilor sale și să revină în copilărie.

Storyboard

După cum deja v-ați dat seama, crearea unui desen animat nu este o sarcină ușoară, ca și orice altă lucrare creativă, de fapt. Întotdeauna ceva este corectat, eliminat sau complet uitat și lăsat în spatele cortinei. Produsul devine viu și literalmente începe să „răspundă înapoi” creatorilor săi. Fie că logica acțiunilor nu se leagă, fie că istoria se îndreaptă unde nu trebuie sau altceva. De aceea, am avut o mulțime de storyboard-uri. Fiecare dintre opțiuni a fost analizată cu minuțiozitate la întâlniri: ceva a fost eliminat, iar ceva, dimpotrivă, a fost adăugat.

Universul „ARIPI” 

În toate lucrările anterioare ale studioului, acțiunea a avut loc într-un spațiu limitat, dar special pentru „ARIPI” am creat un univers întreg cu mai multe locații.

„Houston, avem o problemă”. Cum va arăta nava spațială?

Cât de multe scenarii am fi scris, nava spațială a rămas întotdeauna locul/spațiul, unde se desfășura istoria noastră. Aceasta este o axiomă. Dar întrebarea „Cum va arăta nava spațială?” a rămas deschisă. La început, am vrut ca aceasta să reflecte coloritul național al Moldovei: module sub formă de butoaie de vin, struguri sau ceva de genul acesta.

La un moment dat, ne-am gândit chiar să reprezentăm mai multe nave, care activează pe orbită, și care să reflecte stereotipurile diferitor țări. Au existat schițe de nave sub formă de o sticlă de Coca-Cola americană, o halbă de bere germană, un samovar și o matrioșkă rusească sau de un dragon chinezesc…

Dar, în cele din urmă, am decis că nava noastră spațială va arăta ca una modernă.

Am vrut chiar să „atârnăm” pe ea diferite elemente, care să reflecte realitatea moldovenească.

Dar, în cele din urmă, am ales următoarea legendă despre navă. Imaginați-vă viitorul apropiat, aproximativ anul 2030-36. Moldova a lansat prima sa navă orbitală. Și, conform tradiției, bani în buget nu sunt, așa că au luat o stație second-hand de pe un site de anunțuri. Nu se știe cine a fabricat-o. Dar, cu siguranță, chinezii. Și știm că nu este furată. Stația este veche, de aceea trebuie reparată aproape în fiecare zi. Pentru aceasta, pe navă a fost trimis un astronaut, care să o întrețină. Acesta este serviciul său.

După structură, nava spațială moldovenească e obișnuită, de calitate medie și constă din patru părți: cabină de control, modul de locuit, sas și motor.

Stația este alimentată de panouri solare și, ca oricare alta, are o cabină de control, care din anumite motive se află în afară, nu înăuntru. Că doar a fost fabricată în China. Prin urmare, modelul 3D al navei spațiale a început să arate astfel:

Apartamentul spațial

Dacă cu exteriorul ne-am clarificat destul de repede (raportat la un așa volum de lucru), atunci, la designul de interior, echipa a lucrat mult mai mult.

În primul rând, pentru că am planificat să facem un design fals. Am vrut ca spectatorul, fiind în interiorul stației, să nu-și dea seama imediat că se află într-o navă spațială, ci să creadă că se află fie într-un hambar, fie că într-un apartament … Și despre faptul că în spatele perdelelor se află un spațiu fără margini, ar fi trebuit să înțeleagă doar la un anumit moment.

În al doilea rând, am vrut foarte mult ca toate obiectele și fiecare colțișor al stației să nu fie doar un fundal pentru ceea ce se întâmplă. Sarcina noastră a fost să transmitem cât mai multe lucruri despre viața și caracterul personajului principal cu ajutorul detaliilor. Iată de ce proiectarea modului de locuit a fost gândită cât mai atent posibil: lucrurile nu trebuiau să fie localizate într-un mod haotic, ci cu o anumită logică.

Astronautul lucrează de mult timp pe navă și, prin toate mijloacele posibile, încearcă să-și facă „postul” cât mai confortabil: el comandă diferite materiale de pe Pământ, care să-l facă să se simtă ca casă. De aceea, pe hublouri există perdele, pe perete – rafturi, iar pe podea – fie că un țol, fie că un covor vechi.

Din punct de vedere vizual, „casa spațială” este împărțită în câteva zone:

1. Locul de odihnă

Aici se află patul astronautului, unde se odihnește după zilele obositoare de muncă. Pe perete este un telefon pentru legătura cu CCZ (Centrul de control al zborului). De asemenea, are un televizor modest pentru a se distrage de la rutină.

2. Bucătăria

Bucătăria este dotată cu tot de ce are nevoie un burlac: o plită, o chiuvetă și un raft pentru veselă pe perete. Și, deoarece nu există conexiune la apă, astronautul folosește chiuveta (la fel ca în sate). Sub plită stau clădite niște lemne pentru foc (da, lemne spațiale adevărate, pe care le folosește ca să economisească din energia electrica și alți combustibili). În colț are un frigider, unde își păstrează cratița cu borș spațial și, desigur, mămăliga.

3. Unitatea de diagnosticare a navei

Aceasta este o machetă a stației, unde principalele unități tehnice sunt marcate cu lămpi. Dacă undeva apare vreo problemă, atunci, lampa semnalează automat despre ea, iar astronautul se duce să o rezolve. Tot aici, pe masă, sunt stivuite tot felul de schițe de proiectare, deși eroul deja își cunoaște nava pe de rost.

4. „Colțișorul cu memorii”

Acesta este unul dintre cele mai „lirice” locuri de pe navă. Aici astronautul se odihnește sufletește și visează. De asemenea, este locul unde își păstrează diferite fotografii din viața trecută „pământească”, medalii, cupe, drapelele țărilor pe care le-a vizitat sau ar dori să le viziteze, portretele idolilor din copilărie, tăieturi din ziare. Privind la „colțișorul cu memorii”, spectatorul va putea să-și dea seama că eroul, înainte de a deveni astronaut, a fost pilot de deltaplan, care iubea să zboare peste întinderile natale. De aceea, pe perete mai sunt atârnate și modele de deltaplane, pe care eroul le-a construit singur, visând că într-o zi va putea din nou să zboare.

În modulul de locuit există un detaliu foarte important – covorul moldovenesc din pragul cabinei de control. Eroul este atât de dezgustat de munca pe care o face, încât a decis să se îndepărteze (cel puțin cu ajutorul unei bucăți de pânză) de toate dispozitivele navei

Apropo de cabină. Acolo sunt concentrate toate dispozitivele de control, dar, deoarece stația demult se afla într-o orbită stabilă, astronautul a și uitat când ultima dată a intrat acolo.

De asemenea, pe navă există un loc, pe care nici unul dintre spectatori nu l-a văzut vreodată. Este vorba despre sasul, pe care am decis să nu-l includem în versiunea finală. S-a păstrat doar conceptul acestuia. Literalmente exclusiv.

Ce visează astronauții?

Când eroul principal al desenului animat era încă mic copil, avea un vis – dorea cu disperare să zboare. Într-o zi, s-a urcat pe un hambar și a încercat să zboare cu ajutorul unor aripi, construite din carton. Desigur, zborul a eșuat și băiatul a căzut la pământ, dar asta nu l-a descurajat să zboare.

El a crescut, sperând să-și îndeplinească visul: a studiat, a devenit pilot, apoi astronaut. Dar acum, pe nava spațială, nu zboară, ci pur și simplu stă și urmărește lămpile. Cu toate acestea, astronautul încă mai vrea să zboare și încă mai speră că într-o zi visul lui se va îndeplini.

Eroul visează în fiecare noapte anume acest moment din copilărie. Dar cum să arătăm într-un desen animat VR că ceea ce se întâmplă în jur este un vis? După multă discuție și gândire, am decis că vom reprezenta visul cu ajutorul unei imagini 2D, desenată manual. Iar pentru a sublinia că locația nu este cea din prezent, am desenat-o într-un stil „de desen animat”, folosind forme tăiate de anturaj. Și am folosit în mod special o gamă moale și o paletă caldă de culori, care contrastează perfect cu culorile din partea principală a desenului animat „ARIPI”.

Dar toată lumea aceasta minunată, creată de echipa studioului, ar fi rămas absolut fără viață, fără personajul principal. Și credeți-mă, povestea apariției lui, de asemenea, nu a fost cea mai ușoară. În capitolul următor vom vorbi despre motivul pentru care un astronaut are nevoie de o burtă de bere, cum se perfecționează un scafandru și despre faptul unde dispar personajele.