De ce este rentabil să fii moldovean? Cum să măsori lungimea tunelului cu bicicleta? Cum recordurile se lasă baltă ? Cu se încerci fiul la maturitate? Cine sunt vîrcolacii și pe cine îi chinuie ei sub pămînt?

Există o țară în Europa de Est de dimensiuni nu prea mari și pentru mulți complet necunoscută — Moldova. Moldova? Ați avut în vedere Maldive? Nu? Atunci poate Malta? Iarăși nu? Prin ce este cunoscută această Moldovă?

Moldova — este o țară minunată, cu o istorie bogată, tradiții frumoase și o bucătărie foarte gustoasă. Pe lîngă aceasta în Moldova sunt subsoluri subterane unice, în care oamenii au inventat să păstreze vinul. Iar astfel de subsoluri în Moldova nu sunt doar unul sau două, ci mult mai multe. Însă acuma va merge vorba despre subsolurile de vin Cricova — un adevărat oraș subteran.

În aceste subsoluri călcarul natural ajută la păstrarea unei temperaturi stabile  — 12–14 grade și umiditate de 97–98 % —condiții optimale pentru păstrarea vinurilor de marcă de cea mai înaltă categorie de calitate, iar ele în Cricova sunt excepționale — elegante, foarte gustoase și destul de împlinite, după cum susțin diferite surse, degustarea, doar confirmă acest fapt.

Cine încă nu mai cunoaște subsolurile faimoase ale Cricovei? Colecția subsolurilor din Cricova deține mai mult de un milion de sticle, iar însăși subsolurile (necătînd la excursiile prelungite) sunt deobicei închise, deoarece acolo pînă acum se efectuiază lucrări de extragere a pietrii pentru construcție. Sunt teritorii imense. Și acesta este obiectivul nostru turistic.

Doi ani în urmă în timpul uneia dintre excursii prin subsoluri cu partenerii, eu m-am gîndit, de ce să nu organizăm o alergare aici? Peste o jumătate de an noi cu prietenii deja am alergat pentru prima dată prin subsoluri. Iar acum am decis să facem această alergare unică, accesibilă pentru toți. Așa că, întîmpinați— Winerun!

De data aceasta am decis să facem totul cu seriozitate — medalii, rucsacuri, maiouri, marcajul traseului, mîncare, voluntari, website, înregistrare, poze, premiere. Într-un cuvînt, o sărbătoare sportivă. Acum, subsolurile din Cricova se vor asocia nu doar cu vinul, dar și cu sportul.

Cum am organizat traseul în subsoluri?

Pentru a face un traseu de 10 km, sub pămînt am fost nevoiți să convingem mult timp partenerii noștri, să ne ofere pentru cursă și stolnele de la adîncimea de 100 metri, în care este dobîndit calcarul.

Problema constă în aceea, că aerul conține mult var, este întuneric și coridoarele sunt înguste. Ca rezultat „am acăpărat” două tuneluri, le-am marcat cu panglici, iluminat, și am poziționat de-a lungul traseului voluntari.

Cu harta am avut de jucat: GPS-ul nu funcționează sub pămînt, de aceea noi am elaborat o tehnologie de desen a hărților subterane cu utilizarea telemetrului cu laser, iPhone cu compas, ceasuri cu altimetru și biciletă. Ca rezultat — cea mai exactă la ziua de azi secțiune a hărții a subsolurilor cu vin.

Anul viitor îl vom completa cu celelalte coridoare.

Prețul chestiunii

După cum s-a adeverit, cel mai greu în organizare a devenit nu marcarea traseului, unde nu funcționează GPS-ul, ci răspunsul la întrebarea – de ce prețul pentru străini este de cîteva ori mai mare decît pentru moldoveni?

Prieteni, cursa subterană Wine Run va fi mereu scumpă în servieta noastră din cauza mai multor motive. În primul rînd, există o limită pentru participanți. În al doilea rînd organizarea și logistica este mai dificilă, decît la o alergare obișnuită. În al treilea rînd, sarcina noastră prima și cea mai importantă — este de a promova sportul amator în Moldova, iar luînd în considerație toți acești factori, precum și cel că în Moldova salariile sunt mai mici în vreo 10 ori, noi nu putem pune același preț pentru toți participanții. Din cauza aceasta și se primește o astfel de diferență în taxa de participare, însă altfel sportivii moldoveni nu vor avea posibilitatea să participe, iar acesta este deja un lucru cu adevărat injust. Vă mulțumim pentru înțelegere. Velcam la Moldova!

În total la eveniment au participat 200 de alergători. La alergare au venit participanți din 10 țări ale lumii: SUA, Brazilia, Cehia, Finlanda, Ucraina, România, Rusia și chiar Angola.

Pachetul de start

Deoarece este un eveniment serios organizat de noi și absolut nu este ieftin, noi am lucrat foarte bine la pachetul de start.

Din el a făcut parte un maiou de alergare calitativ cu simbolul cursei, un rucsac, o sticlă de vin de la partener, o invitație pentru pasta party gratuită, și, desigur o medalie unică în stilul competițiilor noastre.

Pasta party

Seara, înainte de alergare a avut loc o petrecere cu consumul macaroanelor foarte bogate cu carbohidrați și bere fără alcool săracă în carbohidrați.

Toți au făcut cunoștință, au împărtășit planurile pentru cursă și fericiți au plecat să se odihnească.

Iar noi am avut o întîlnire regulată a voluntarilor.

Ziua cursei.

Și iată că a venit ziua cursei. Primind pachetele de start, noi (aproximativ 200 de oameni) ne-am urcat în autobuse, care ne-au dus la porțile subterane a subsolurilor Cricova.

Exerciții de relaxare vesele, încălzirea, o dispoziție și vreme minunată — universul ne ajută :)

După tradiția bună, alergările noastre sunt încheiate de moartea Dji, care grăbește alergătorii rămași în urmă —căci nimeni nu vrea să se întîlnească cu moartea în subsolul întunecat :)

Ca de obicei, am decis să îl iau pe Mișa cu mine, pentru a-l impregna cu spirit de concurență și să aprind în inima lui mică dragostea față de sport.

Încălzire veselă înainte de start, muzică, toți sunt excitați, dispoziția  — ehehei! Piciul aleargă cu alți băieți. L-am prins, îi spun : — Mișuleț, mă aștepți la finiș, nu fugi nicăieri. —Bine, tata.

De data aceasta am un plan —să fiu unul dintre primii cinci. Sunt în formă excelentă —volume mari de alergare pentru pregătirea de Comrades sunt bine simțite! Îmi frec mîinile —acuș vă arăt eu…

Și iată că ne-am aliniat înainte de porți, Feodrîci a deschis o butelie de șampanie — Ba-Bah, și a pornit!

Cursa

Începem sub stropii de șampanie, și în acest moment înțeleg că îl țin pe Mișa de mînă. El îmi zîmbește fericit, și eu înțeleg, că aici nu pot să îl las. Pe noi ne întrec alergătorii rapizi. Mă gîndesc să alerg vreo 200 de metri, să las fiul voluntarilor, iar apoi să-mi iau viteza! Mișca fuge încet, însă încrezut. Încep să ne întreacă alergătorii lenți…

Iar iată și voluntarii stau la intrare în grotă, acolo se începe întunericul și este cam strașnic. Mă uit la pici — ele este încîntat! Cum să îl las aici, cum să opresc un ghepard tînăr, cum să încetinesc mersul unui locomotivaș, cum să-l rețin pe micul Indoana Jones? Nicicum…

Însă cum rămîne cu recordul meu? Înțeleg că nu am de ales.

— Tata, noi alergăm împreună?
— Desigur fiule, — a zîmbit tata, petrecînd cu privirea ultimul alergător șontîcăit.
— Și eu tot voi primi o medalie?
— Desigur, ești un alergător!

Și noi am alergat. Tempoul nu era înalt, însă stabil  — aproximativ 6:30 per km. Devenea tot mai întuneric.

— Tată, dar aici sunt monștri? — a întrebat Mișa, privind în coridorul întunecat.
— Ei da, de unde în subsolul întunecat monștri? Aici sunt doar vampiri și vîrcolaci.

Văd, că și-a tras capul între umeri și a încetinit puțin. Ce e de spus, fiul meu este matur deja (cuvintele lui), poate fi încercată puterea caracterului său. Tăticul zîmbește și stinge discret lanterna.

— Oi, da de ce s-a făcut întuneric?
— La naiba, s-a stricat lanterna… Ce facem mai departe?
— Hai să continuăm alergarea, numai ține-mă strîns de mînă.
— Poate ne întoarcem?
— Nu, căci nu vom primi medalia!

Bravo, alergăm mai departe. În jur e întuneric, chiar și mie îmi este cam neplăcut. Mișutca se lipește de mine și rotește capul. El încă nu știe ce îl așteaptă în cîteva minute.

Această surpriză noi am pregătit-o pentru alergătorii subterani. O boxă puternică ascunsă în adîncul tunelului întunecat, țipa cu voce inumană.

Și iată că noi am ajuns în acest loc teribil. Ochii lui Mișca s-au rotungit.

— Tata, cine țipă?!!
— Vîrcolacii îi chinuie pe cineva — spun păstrînd expresia la față indiferentă…
— Tataaaa… Eu mă tem…
— Fugim înapoi?
— Nu, eu vreau să primesc medalia.
— Atunci dă-i foc la ghete!

Și noi ne-am luat o viteză maximă! Peste vreo cinci minute de alergare rapidă, noi am ieșit la lumină, la voluntari. Pe ceas alergarea 3.5 km. Piciul respira din greu, însă zîmbea fericit.

— Super am fugit de la vîrcolaci!
— Da, ca supermenii. Așteaptă-mă aici, odihnește-te, bea niște apă, iar eu cînd am să mă întorc te voi lua. Dă din cap, zîmbește…

Acuma trebuie să-mi iau viteza, că alerg ultimul, îmi este incomod… Peste zece minute am început să întrec, am ieșit afară, am întors, m-am îmbrățișat cu managerul de nivel mediu beat care sa rătăcit, i-am luat coasa de la moarte, am întors-o voluntarilor, am mîncat pîinică de la țigani, și m-am întors la Mișa.

El mulțumit dădea cinci cu cei care alergau pe lîngă el. Văzindu-mă pe mine a început să sară pe loc:

 — Tata, să alergăm mai repede, se vor temina medaliile!

Și noi am alergat! Și chiar am întrecut o pereche de maratoniști maturi, ceea ce la bucurat pe Mișca foarte tare.

Pe traseu eram întîlniți și susținuți de grupele de suport, atît și muzicanți, care cîntau cîntece țigănești și populare moldovenești.

Voluntarii strigă: — Hai! Hai! Bat din palme, chiuie, îl felicită pe Mișca, ochii lui lucesc de fericire, el îi strigă lor în răspuns. Necătînd nici la durerea dintr-o parte și disconfort normal după 5 kilometre, el face tot posibilul să cîștige!

Și iată finișul —noi intrăm într-un coridor viu, toți ne aplaudă, lumina aparatelor foto, camere, microfoane, și noi trecem linia de finiș…

Noi primim medaliile, ne învelesc în foiță de aluminiu, și ne duc la masa cu gustări. Ceai fierbinte, izvar, biscuiți, fructe, nuci.

Superman-ul meu este fericit — a patra medalie totuși, și exact ca la tata… Se vede că acest omuleț mic are suflet de luptător!

O atmosferă superbă la finiș — oamenii în pelerine oglindite pozează, beau vin, se felicită reciproc și îi susțin pe cei care vin la finiș.

Excursia și degustarea.

Schimbînd hainele, noi am plecat în excursie în subsolurile din Cricova cu degustarea ulterioară a vinurilor. Am organizat un ghid vorbitor de engleză, deoarece majoritatea degustatorilor erau străini. Ei discutau activ evenimentul, ne felicitau și pozau cu butoaiele. Un lucru uimitor —pentru prima dată, la competiția noastră moldovenească fiecare al cincilea participant era din altă țară.

Pe elctromobile minunate noi iarăși am coborît în subsoluri, unde ne-au povestit detaliat despre etapele de producere ale vinului, despre orașul subteran, despre tehnologia vinurilor spumante, o colecție unică a vinurilor lui Goering, compartimentul lui Putin, sala de degustare în numele lui Gagarin și multe altele.

Apoi a urmat degustarea, unde împreună cu 5 vinuri de colecție puteau fi gustate bucatele tradiționale moldovenești.

Cît de plăcut este —visurile noastre devin realitate: în Moldova încep să vină străinii la evenimente sportive. Ei fac cunoștință cu țara, oamenii, cultura. Cheltuie bani în hotele, agențiile de turism, magazine, restaurante. Ei văd că Moldova – nu înseamnă ruine, jafuri și sărăcie, ci o republică mică, nu bogată, însă generoasă și primitoare. Ei povestesc despre țara noastră prietenelor, în blog-uri, mass-media (reportaj BBC). Și sunt sigur că peste cîțiva ani acest flux va crește în sute de ori și la Maratonul din Chișinău vor veni mii de alergători din toată lumea!

Mulțumiri

Mulțumim pentru ajutorul în organizare și cadouri, partenerilor Wine Run: magazinul de echipament extremal Limon.md, apa potabilă OМ, rețeaua de supermarkete Fidesco, clubul sportiv SportPark, restaurantul Oliva, compania Riedel, magazinul îmbrăcămintei sportive Puma și compania Alir. Mulțumiri speciale mărcii comerciale Cricova și conducerii combinatului de vinuri pentru că ne-au oferit subsolurile.

Și desigur, o recunoștință imensă voluntarilor noștri, care ne-au ajutat să creăm această cursă. Fiecare voluntar a primit diplome de recunoștință de la Sporter.md. Voi sunteți cei mai pozitivi și buni oameni în Moldova!