Ведущий: Bună dimineața, prieteni, bună dimineața națiune. Ne bucurăm de fiecare data când ai noștri moldoveni, reușesc peste tot. În această dimineață avem fericita ocazie să-l avem la noi în emisiune, invitat special, nimeni altul decât Dmitri Voloshin. Și tocmai de la Polul Nord. Bună dimineața! Sănătos, voinic, și totul la loc, asta e important? Cum te simți?
Дмитрий Волошин: Totul este bine, sunt viu, nevătămat. Atâta că mi-a degerat nasul, un pic. Am fost întrebat de ce n-am alergat cu cagulă. ”Pune-ți o mască, ochelari de protecție, ca toți oamenii normali care aleargă.” Dar adevărul este că atunci când alergi cu o mască, este greu să respiri și nu poți alerga repede, nu ai suficient aer. Pentru a alerga repede, trebuie să-ți scoți ochelarii, pentru a nu transpira. Dacă alergi ca să obții un anumit rezultat, scoți totul de pe tine și…
Ведущий: Da, asta am vrut să te întreb și eu, de ce ai ales să alergi fără mască? Am văzut că ceilalți alergau cu ceva la gură, o mască nu știu ce.
Дмитрий Волошин: O cagulă care acoperă fața, astfel încât să nu îți fie frig. Dar e în regulă, într-o săptămână totul se va vindeca și voi fi ca nou.
Ведущий: Hai să povestim și celor de acasă pentru că isprava lui Dmitri a fost arătată și la post important de televiziune, Euronews dar și la Eurosport am văzut isprava ta. M-am bucurat foarte mult că un moldovean de-al nostru a reușit să ajungă la Euronews să povestească despre acest lucru. Cât de importantă este pentru tine aceasta distincție? Vrem să vă arătăm și cu ce s-a întors Dmitri de la Polul Nord, acolo unde a alergat un maraton de 42 de km?
Дмитрий Волошин: Distanța standard obișnuită pentru maraton este de 42 de kilometri și 195 de metri. S-a desfășurat la Polul Nord, lângă stația rusă Barneo, unde rușii vin o dată pe an, își pun tabăra, corturile, iar oamenii locuiesc acolo o săptămână sau două și se pregătesc pentru diverse competiții.
Ведущий: Cei de acasă se întreabă cât ai cheltuit pentru această.. escapadă?
Дмитрий Волошин: Nu-mi place să vorbesc despre bani. Într-adevăr nu este o plăcere ieftină, este destul de scump, dar este mai ieftină decât…
Ведущий: Dar a meritat?
Дмитрий Волошин: A meritat absolut. Nu s-a întâmplat atât de simplu, n-am dat clic, am plătit și am zburat. Mi-a luat trei ani să pun acești bani deoparte. Nu sunt un om sărac, dar chiar și mie mi s-a părut prea scump pentru o competiție. Încet, de-a lungul a trei ani, m-am pregătit și am spus: „Asta e, nu mai visa, trebuie să mergi acolo. Dă banii ăștia pe asta, oricum îi vei cheltui mai devreme sau mai târziu. În plus, nimeni nu îți va putea lua vreodată amintirile.”
Ведущий: Povestește-ne cum a fost, câți ați fost?
Дмитрий Волошин: În primul rând, am întârziat cu o săptămână, startul a fost amânat cu o săptămână, pentru că vremea era urâtă și nu ne-a permis să ajungem la traseu, pentru că a fost furtună de zăpadă și era imposibil să alergăm. Apoi, când am ajuns acolo, avionul a decolat imediat după trei ore, pentru că a doua zi din nou vreme rea. S-a găsit această ferestră de vreme bună și „Fugiți acum”. Am început la 23:00 și am terminat la 4:00.
Dar din moment ce acolo este zi polară și este mereu lumină, nu contează când alergi. Singurul dezavantaj era că deja eram obosiți, ziua se terminase, avionul te obosește și el. În plus, anul acesta a fost un traseu foarte greu, mai dificil decât de obicei, pentru că a fost multă zăpadă. Și zăpada era adâncă, cam atât de adâncă. Piciorul cade acolo…
Ведущий: A fost dificil să alergați pe zăpadă mare…
Дмитрий Волошин: A fost multă zăpadă, doar un kilometru era curat, anume acolo unde se afla pista de aterizare a avionului. Zăpadă era de-a lungul a trei kilometri și așa zece cercuri. Când am început să alerg mi-am dat seama că picioarele îmi cad adânc în zăpadă, și am reușit sa dau fuga în cort să-mi schimb adidașii. Mi-am pus încălțăminte mai lată ca să nu se afunde atât de mult în zăpadă. Apoi am început să depășesc oamenii unul câte unul.
Ведущий: Ai ajuns al doilea, la finiș, am văzut și cu stema Republicii Moldova. Pentru tine este o mândrie, de asta sufletească…
Дмитрий Волошин: Da, într-adevăr foarte plăcut, am fost primit foarte frumos, am primit multe felicitări, multe like-uri. Prietenii mei m-au întâlnit la aeroport cu un urs polar uriaș.
Ведущий: Despre asta o să arătăm câteva imagini, cum ai fost întâmpinat, după ce o să terminăm și interviul. Am văzut și reacția oamenilor, pentru tine a fost una impresionantă, nu?
Дмитрий Волошин: Da, sigur. Eu pentru ce fac toate acestea, pentru a arăta că nimic nu este imposibil pentru oameni, chiar și pentru o persoană obișnuită care nu a făcut niciodată sport. Este important să ai dorință și voință și poți face orice ți-ai propus.
Ведущий: Și bani.
Дмитрий Волошин: Și bani și sănătate.
Ведущий: Ce te-a șocat cel mai mult?
Дмитрий Волошин: Oamenii cu arme care stăteau de-a lungul întregului traseu. Ei stăteau acolo în cazul în care ar fi apărut vreun urs polar. Ne păzeau.
Ведущий: Eu de asta nu m-am dus, că am primit și eu ofertă să mă duc, dar nu m-am dus…
Дмитрий Волошин: Cel mai greu a fost la sfârșit, ultimii 10 kilometri, când mi-am dat seama că… În primul rând, nu înțelegeam unde alerg. Oamenii erau toți amestecați: alergători rapizi și lenți, haos. Nu știam unde unde sunt. Am muncit foarte mult, a fost greu, mai erau 10 kilometri și deja începusem să obosesc. Am observat că mă ajunge din urmă locul trei. Deci cineva era în spatele meu,alerga mai repede decât mine și mă putea depăși. Atunci am început și eu să alerg mai repede, și mai repede… Am început să mă înec, deja energia se termina, mă blocam în zăpadă. Dar mai era doar un kilometru până la linia finiș, el era din ce înce mai aproape, nu știu de unde îi vine puterea. Așa că am dat tot ce am putut pentru ultimul kilometru, iar el a ajuns la 50 de metri după mine. Opt secunde avem o diferență cu locul trei. Iată el m-a motivat foarte mult, m-a făcut să-i dau cu putere.
Ведущий: O competiție de asta foarte strânsă. Câți ați fost la start?
Дмитрий Волошин: Au fost 61 de oameni, din 20 de țări.
Ведущий: Câți au ajuns la finiș? Au fost și din cei care nu au ajuns la finiș?
Дмитрий Волошин: Nu toată lumea a ajuns la linia finiș. Au fost oameni care au venit, au dat câteva ture, s-au plimbat. Ca o simplă aventură.
Ведущий: Ai simțit la un moment dat că vrei să renunți la cursă? Poate ai obosit. ”Gata, nu mai pot”.
Дмитрий Волошин: Au fost. Dar în momentul în care realizezi că nu este nimeni în fața ta, nu vezi, nu auzi pe nimeni în spatele tăute gândești: „Unde să te grăbești?” Oricum, nu alergi pe timp, alergi ca să ajungi la final. Mai fac un cerc, o plimbare. Te gândești: „O să fac o plimbare”. Iar apoi realizezi că te pregătești pentru asta de trei ani și acum pur și simplu nu există o astfel de variantă în care pur și simplu să te plimbi. Și te pui pe treabă. Fugi, răzbi, ai țurțuri atârnând aici sub nasul tău. .
Ведущий: Eu mă uitam la fața ta, pentru că am văzut și poze și mai multe și pe la știri am văzut, țurțuri adevărați, în toată legea, ce nu puteai să-i dai la o parte?
Дмитрий Волошин: N-avea sens să-i rup, căci creșteau din nou. Le dădeam jos o dată la 10-15 km. M-am gândit deja că voi alerga până la linia de sosire și-i voi da jos acolo. Am alergat, am respirat pe gură, gura era liberă așa că am respirat pe gură.
Ведущий: Acum o să întreb care a fost reacția parlamentarilor noștri, care ar trebui să aibă o reacție, să vină să spună ”Uite al nostru moldovean, o ajuns la Polul Nord, o ajuns într-un maraton extraordinar, un om super”. Te aștepți la o reacție ceva, sau pentru tine asta nu contează?
Дмитрий Волошин: Nu știu, chiar nu știu.
Ведущий: Eu chiar sunt foarte indignat, căci știi foarte bine atârnarea deputaților cei legat de sport.
Дмитрий Волошин: Dar la ce bun? Îmi vor agăța o medalie și vor spune: „Dmitri, ești grozav. Candidați pentru țară?
Ведущий: Ești un exemplu foarte bun, Dmitri, pentru tineri. Prin felul ăsta facem și noi ca să avem o societate sănătoasă. Este un exemplu pentru mulți alții. Ce urmează acum?
Дмитрий Волошин: Nu fac asta ca să primesc o medalie, pentru ca guvernul sau președintele să mă felicite personal, ci pentru ca oamenii să înțeleagă că orice este posibil, să facă sport, să alerge, să înoate, să ducă un stil de viață sănătos. La ce-mi folosesc aceste medalii. Am o grămadă atârnată de perete.
Ведущий: Ce urmează acum?
Дмитрий Волошин: Vreau să merg în Antarctica anul viitor. Voi mai strânge niște bani. Iar pentru anul acesta, am planuri interesante pentru toamnă, dar nu vă spun încă. Este mai bine să nu vorbești despre planurile tale în avans. După ce voi face, voi spune.
Ведущий: Știu că la final de săptămână mai urmează o competiție .O să participi?
Дмитрий Волошин: Va fi în mai. Dar în acest weekend, sâmbătă, vom avea un eveniment ”Haiduc”. haiduc.md, puteți accesa și vedea mai multe informații. Se va desfășura lângă Vatra, vor veni familii cu corturi, veți putea alerga, plimba, rămâne peste noapte. Va fi și un concert, Zdob și Zdub.
Ведущий: Super! Prieteni, duceți un stil de viață sănătos! Dmitri, noi am avea multe să vorbim, bucuros că ai venit, în premieră. Te mai așteptăm la noi, cu mare plăcere. Și avem, după cum am promis la final, pentru că colegii tăi te-au primit la aeroport, ți-au făcut o primire extraordinară. Eu îți mulțumesc încă o dată, sunt foarte bucuros că ai venit. Te mai așteptăm cu mare drag pentru că ești un om extraordinar.
