Prezentator: A revenit acum cateva zile de la Polul Nord, cu impresii, cu prietenii pe care le-a legat acolo, cu nasul înghețat și cu senzația că Globul Pământesc este atât de mic, că distanța dintre Polul Nord și Polul Sud este una simbolică atunci când vine vorba despre oameni curajoși, oameni bine determinați și tenerari. Este vorba despre Dmitri Voloshin, promotor al sportului, turismului, curselor de ciclism, cel care inimă de copil, asta pentru că filme cu desene animate, și o putere de voință de invidiat. Dupa cum v-am povestit deja cateva zile în urmă, Dmitri a înregistrat un nou record. A ajuns la finiș, al doilea, în cadrul Maratonului de la Polul Nord.
Reportaj: După ce în 2016, temerarul basarabean Dmitri Voloșin, a participat la ultramaratonul din Africa de Sud, prin pustiul Sahara, parcurgând o distanță de 89 km, iată-l cu o nouă performanță la activ. În cadrul North Pole Marathon, desfășurat în Borneo, extremitatea de Nord a globului pământesc. Într-o dispută crâncenă cu frigul de până la – 33, Dmitri i-a devansat pe 58 dintre cei 60 de participanți, 47 bărbați și 13 femei, din peste 20 de țări ale lumii, și a ajuns la finiș, al doilea. Iată ce a reușit să spună în timpul cursei Dmitri: discurs în engleză. Primul care a ajuns la finiș a demonstrat că istoria se repetă. Vă amintiți de soldatul grec Filipides, care a adus la Atena vestea victoriei grecilor asupra perșilor în bătălia de la Maraton din anul 490 î.Hr. Atunci, Filipides a ajuns la Atena și a rostit ”Nikome” adică ”Am învins” și a murit pe loc. Ei bine, câștigătorul maratonului Polul Nord 2018 este grecul Argyrios Papathanasopoulos, care din fericire, a rămas în viață și a recunoscut: discurs în engleză. Pământeanul nostru Dmitri Voloșin a venit deci al doilea la linia de finiș, cam după 30 min după sportivul din Grecia, cu nasul digerat și a recunoscut: discurs în engleză. Dmitri Voloșin a parcurs cei 42 km în 5 ore, 3 min și 26 de secunde. Imediat după cursă, acesta a scris pe pagina sa de Facebook ”Sunt al doilea, oricât de neverosimil ar suna asta. A fost incredibil de greu, 5 ore prin zăpada adâncă. Vreau acasă!” Trebuie să amintim că primul maraton neoficial de la Polul Nord a avut loc la 5 aprilie 2002 și a fost câștigat de Richard Donovan, care a devenit primul câștigător al maratoanelor de la ambele poluri. Iar prima cursă oficială de la Polul Nord, a avut loc 5 ani mai târziu, la ea au participat doar 10 sportivi și a fost câștigată de Martin Tighe. Dmitri Voloșin, cunoscut prin faputl că promovează sportul amator și turismul în Moldova, organizând evenimente sportive de amploare, maratoane, curse de ciclism, competiții înot, etc, ne-a oferit pentru Veranda, o fotografie absolut exclusivă, plină de semnificație.
Prezentator: Dmitri Voloșin, iată-l, în carne și oase, viu, sănătos, întreg. Nasul e pe loc. Bine ai venit la noi.
Дмитрий Волошин: Salutare
Ведущий: Să ridicăm un pahar spumant de la Apriori, pentru succesele tale. Un pahar de baci di bole.
Дмитрий Волошин: Pentru țara noastră, pentru Moldova!
Ведущий: Spune-mi te rog, ți-ai revenit după povestea Nordului?
Дмитрий Волошин: Această competiție s-a dovedit a fi cea mai memorabilă pentru mine, pentru deși am participat la multe competiții, am 60 de medalii atârnate acasă, nu am urcat niciodată pe podium. Niciodată și nicăieri, înțelegi? Pentru mine, evenimentul în sine este o revelație. Am fost premiat, am urcat pe podium, lucru care, desigur, este foarte motivant pentru mine. Înțeleg că nu sunt un alergător atât de rapid, nu sunt un profesionist. Și, probabil, cel puțin o sută de oameni din Moldova ar fi putut alerga la fel ca mine.
Ведущий: Poate chiar mai repede.
Дмитрий Волошин: Da, probabil cel puțin o sută ar fi alergat chiar mai bine. Dar nu asta contează.
Ведущий: Da, dar nu oricine ar curaj să meargă încolo, să reziste condițiilor de acolo.
Дмитрий Волошин: Da, pentru a putea merge și participa la astfel de competiții este nevoie de sănătate, voință și bani. Când aceste trei elemente, atunci da, poți participa.
Ведущий: Deci tu ai sănătate, ești sănătos tun.
Дмитрий Волошин: Cu siguranță.
Ведущий: Și ai bani.
Дмитрий Волошин: Da, de fapt, deja nu (glumește).
Ведущий: A fost costisitoare? Te-a costat mult această competiție?
Дмитрий Волошин: Da, aceasta este o plăcere deloc ieftină. Deși nu sunt sărac, mi-a luat trei ani ca să pot pleca fără panica de a cheltui banii. Dacă mi s-ar spune ”Hai mâine”, n-aș fi gata să cheltuiesc mulți bani atât de brusc.
Ведущий: Deci Polul Nord este cucerit. Polul Sud urmează încă. Pustiul deja l-ai cucerit.
Дмитрий Волошин: Anul trecut am alergat maratonul din Sahara, 230 în zile. Sigur, acolo a fost mai greu, aveam și rucsacul cu mine, era și foarte cald, peste 40 grade. Aici cursa a fost mică, doar 5 ore. A fost foarte dificil din punct de vedere psihologic, pentru că era foarte frig. Probabil știi că am avut o mică degerătură pe față.
Ведущий: Am vrut să intreb, nasul e întreg, urechile sunt întregi?
Дмитрий Волошин: Da, totul e bine cu urechile. Încă îmi simt doar jumătate de deget, pentru că am vrut să îmi fie mai ușor la alergare, am încălțat adidași subțiri și doar o pereche de șosete, deși organizatorii mi-au spus: „Pune-ți două perechi de șosete, se vor forma două straturi și se va păstra căldura, altfel îți vor îngheța picioarele. Dar astea înseamnă greutate în plus. Cu cât adidașii sunt mai ușori, cu atât alergi mai mult. De asta am ales greutate minimă, am alergat și am înghețat un pic.
Ведущий: Dar cum poți să alergi în încălțăminte atât de ușoară pe un ger de – 30 grade?
Дмитрий Волошин: Povestesc: am luat cu două perechi de adidași, nu știam care va fi mai potrivită. Una cu vârfuri mari, grele și înguste, iar cealaltă, dimpotrivă, adidași lați ca două lopeți, dar de vară. Am început cursa, am alergat un kilometru pe pistă și trei kilometri în off-road, prin zăpadă. Zăpada era atât de adâncă, picioarele se prindeau în adâncime. Deasupra zăpezii era formată o crustă de gheață, călcăm pe ea, se spărgea, piciorul cădea în zăpadă: și așa puf puf puf, alergam foarte încet.
Am alergat la cort, mi-am pus adidașii cei ușori și am început să-i ajung din urmă pe cei care mă depășiră. Am fost depășit în timp ce schimbam încălțămintea, apoi i-am ajuns din urmă. Datorită faptului ca talpa era lata, mi-a fost mai ușor să alerg prin zăpadă.
Ведущий: Ce a fost cel mai interesant pentru tine?
Дмитрий Волошин: Pentru mine, a fost foarte interesant înainte de cursă și după cursă, pentru că există oameni care locuiesc la Polul Nord, tabăra Barneo. Rușii vin o dată pe an timp de o lună, la Polul Nord, vin aici, construiesc o pistă de aterizare. Un avion a aterizat acolo, au fost montate corturi. Acesta este singurul loc din care poți ajunge la Polul Nord. Sunt elicoptere. Sunt trimiși oameni acolo. Există acolo oameni trăiesc o lună la Polul Nord.
Ведущий: Tu cât ai stat acolo?
Дмитрий Волошин: Am stat acolo 3 săptămâni, dintre care una la Polul Nord. Două săptămâni am stat în Svalbard. Două săptămâni în Svalbard. A fost un pic straniu când am realizat că mă aflu într-un spațiu închis, de unde nu poți merge nicăieri, dacă avionul nu zboară, rămâi acolo, unde sunt urși polari, oameni înarmați, 100 de kilograme de hrișcă. pentru o lună.
Ведущий: Tu chiar ai ieșit gol acolo, ce temperatură era? ( arată spre ecran)
Дмитрий Волошин: – 27.
Pista de decolare era accidentată așa că ne-au spus: „Băieți, stăm aici toată ziua. Nu mai putem zbura.” Atunci m-am gândit Ce, va trece ziua asta în zadar? Am alergat deja un maraton, am deja putere, așa că am improvizat un astfel de triatlon la Polul Nord.
Ведущий: Ai înghețat?
Дмитрий Волошин: Le-am zis: „Faceți o gaură, măcar să mă scufund.” Dar mi-au răspuns: „Dacă nu există saună, nu facem nicio gaură.”, motiv pentru care a ieșit mai degrabă un duatlon în loc de triatlon. Vezi cât de îmbrăcați stau acolo oamenii: cu glugă, cu așa brațe și picioare. Tot acolo era un tip care voia să facă înconjurul Pământului pe bicicletă. Adică înconjori Polul Nord de câteva ori și iese înconjurul Pământului. I-am împrumutat bicicleta și am mers și pe bicicletă.
Ведущий: Cum de erai pregătit în felul ăsta?
Дмитрий Волошин: Urma să mearg îmbrăcat, dar deja mă dezbrăcasem. Apoi m-am frecat cu puțină zăpadă. Au ieșit toți alergătorii din cort, irlandezii au ieșit beți, grecii strigau: „Moldoveni, sunteți nebuni? Ce faci? Îmbracă-te.” „Nu, nu trebuie. Sunt ok”.
Ведущий:Cu ce vă încălzeați? Cu alcool, ceai?
Дмитрий Волошин: Și cu una și cu alta. Pentru că rușii vând vodcă. Ceva ce la no costă 2 dolari la noi, acolo era 50 de euro sticla. O jumătate de litru de vodcă rusească obișnuită. „La naiba, băieți, de ce așa scump?” Ei spuneau: „Uite, plimbă-te prin piață, vezi?” Nu există niciun magazin pe o rază de 1000 de kilometri.
Dar această atmosferă, această familie, vă strângeți împreună și știți că nu aveți unde pleca, este un sentiment foarte tare. Asta nu se întâmplă la maratoanele mari. Ai venit, ai fugit și ai plecat. Trei zile înainte de maraton am locuit cu acești oameni, am stat pat lângă pat, apoi trei zile după. Mănânci din aceeași farfurie, bei aceeași apă.
Apa lor este sărată pentru că topesc zăpada. A căzut zăpada, o adună, o încălzesc și obțin apă. Strâng zăpada de pe gheață, iar gheața este sărată, pentru că apa de dedesubt este sărată, de aceea și apa obținută e sărată. Și ceai sărat și supă sărată – totul este sărat. Foarte specific.
Dar nu voi uita niciodată această atmosferă, foarte frumos.
Ведущий: Spune-mi te rog, ca să reziști la Polul Nord, n-am văzut pe nimeni să alerge dezbrăcat, poate doar în filme, trebuie să fii foarte bine pregătit. Ce trebuie să faci ca să te pregătești? Cum te pregătești?
Дмитрий Волошин: Într-adevăr trebuie să-ți obișnuiești corpul cu frigul. De fapt, mai mult creierul lucrează la asta, nu pielea, nu oasele. Trebuie să obișnuiești creierul să nu se teamă de frig. Odată ce trăiești mult în condiții de frig, nu te îmbraci foarte gros, atunci corpul tău începe încet: minus cinci este normal, pot fără căciulă, apoi minus zece este normal, apoi minus cincisprezece – fără mănuși. Și încet, încet începi să te dezbraci.
Slavă Domnului că părinții mei locuiesc în Orenburg, acolo e frig, iarna sunt -40. Am fost iarna asta la ei și timp de două-trei săptămâni m-am tot dezbrăcat și am alergat, m-am antrenat în zăpadă. Prin urmare, când am ajuns la Pol și locuit pe Svalbard câteva săptămâni, mă climatizasem complet, deja nu îmi mai era deloc frică de frig, așa că am alergat fără cagula, partea asta de jos, și fără mască de schi cum aveau majoritatea. Nu a fost atât de înfricoșător.
Ведущий: Dmitri Voloșin, cel care a cucerit Polul Nord, o competiție care adunat reprezentați din mai multe țări, pentru prima dată, a rămas surprins și el, a urcat pe podiumul de onoare, pe treapta a doua, a ajuns al doilea la finiș. Foarte multă lume se întreabă, de ce faci lucru ăsta? Pentru ce? Pentru că ești extremist, pentru că îți plac lucrurile de extremă? Ion Lazarenco face asta în scopuri caritabile, tu pentru ce faci asta?
Дмитрий Волошин: Într-adevar sunt deseori întrebat „Dima, de ce ai nevoie de asta? Ce vrei sa spui cu asta? Explic: toate activitățile mele din ultimii cinci ani au ca scop în principal să le arăt oamenilor din țara noastră că nimic nu este imposibil pentru o persoană obișnuită. Toate evenimentele pe care le organizăm, 12: maratoane, înot, triatlonuri, toate articolele mele pe care le scriu blogul meu voloshin.md, toate călătoriile mele – fac totul pentru a arăta că, chiar dacă ești un ”gras de birou”, muncești ca toții oamenii, te poți ridica și alerga un maraton. Nu este nimic eroic în mine, sunt un tip obișnuit, la fel ca toți ceilalți, iar ceea ce am făcut eu, oricine poate face. Și mulți oameni care au mers pe această cale, au încercat, au înțeles că de fapt chiar nu-i nimic extraordinar în asta, chiar și tu poți alerga un maraton la Polul Nord, fără să fii un profesionist.
Ведущий: Dar este nevoie totuși de o pregătire specială.
Дмитрий Волошин: Pregătește-te, petrece un an antrenându-te și aleargă. Nu spun să te ridici și să alergi chiar acu acum. Dar poți face asta peste un an.
Ведущий: Mda, mi-ai dat de lucru…
Дмитрий Волошин: Urmăriți cu atenție felul în care se schimbă în situația din țara noastră. Foarte mulți oameni au început să alerge, au început să facă sport. La Maraton vin din ce în ce mai mulți oameni, asta te motivează, te face să vrei să mergi mai departe.
Ведущий: Eu alături de colegii mei zâmbeam urmărind pagina ta de Facebook, urmăream ceea ce se întâmplă, și toate chestiile cu urșii albi, cu indicațiile pe care vi le-au dat acolo, ce se poate, ce nu se poate, ce pericole ați avut acolo. Este adevărat, v-ați întâlnit cu extratereștri acolo, cu urși albi?
Дмитрий Волошин: Da, într-adevăr, înainte de maraton, ne-au adunat și ne-au prezentat un briefing, ne-au spus ce se va întâmpla, unde să cădem, unde să nu cădem, de ce să ne fie frică, de ce nu. În primul rând, ne-au avertizat că, în ciuda faptului că de-a lungul traseului vor sta oameni înarmați, există șanse să apară vreun urs polar. Iar dacă îl vedem, trebuie neapărat să schimbăm traseul și să alergăm către cortul organizatorilor.
Un alt pericol ar fi fost riscul ca gheața să se crape. Întrucât nu este iarnă, ci deja mijlocul primăverii. Ar fi putu ca dintr-o dată să se apară în fața ta o crăpătură. În astfel de cazuri nicidecum nu ar fi trebuit să sari peste, ci să te oprești, să te dai deoparte și să aștepți să vină organizatorii ca să decidă ce să faci mai departe. Noi am zambit…
Ведущий: Aveați rații cu voi?
Дмитрий Волошин: Nu, acolo erau destul de mulți oameni, puteai transmite informația de-a lungul lanțului de oameni. Mulțimea s-ar fi adunat dacă ar fi văzut că nu se aleargă. Am crezut că este o glumă. Dar, de fapt, a doua zi după maraton, când trebuia să zburăm, ni s-a spus că nu putem zbura, pentru că pe traseul pe care alergasem, s-a format o crăpătură și că acum acolo există un râu. Am fost să ne uităm, și într-adevăr, apa avea o grosime de un metru, o crăpătură uriașă, 200-300 de metri, aerodromul a crăpat. Rușii s-au dus să noaptea să repare. Și-au luat căciuli cu urechi, lopeți, tractoare.
Crăpase doar jumătate… dar oricum, dacă ar fi trecut avionul, ar fi căzut acolo, nu ar fi mers. Trebuia să construiască una nouă. Cu ajutorul tractoarelor au alungit jumătatea de pistă care rămăsese cu 200-300 de metri.A durat o zi și jumătate până să termine și să putem lua avionul. Iată în acea zi am avut timp de prostiile alea în pantaloni scurți.
Ведущий: Ți-ai făcut prieteni acolo?
Дмитрий Волошин:
Acum am prieteni în toată lumea. Din Africa de Sud, căci am trăit acolo cu oameni în aceeași încăpere, polonezi, irlandezi, din Austria un showman. Și oamenii sunt toți neobișnuiți, toți interesanți, pentru că…
Ведущий: Nu sunt sportivi de performanță?
Дмитрий Волошин: Sunt mai degrabă călători. Chiar și la acest maraton au fost oameni care nu au au venit neapărat pentru a alerga, ci pentru că au vrut să vadă Polul Nord. Prețul pentru asta a fost mai mult sau mai puțin potrivit. Au făcut 4-5 kilometri pe jos, apoi au băut șampanie și s-au distrat.
Ведущий: Super. Polul Nord de la picioarele tale, ce urmează? Numai nu zi Antarctica.
Дмитрий Волошин: Nu ne oprim, continuăm. Mai știu și să înot, așa că la toamnă planific un eveniment de înot legat de Marea Moartă. Nu voi spune încă ce anume mi-am planificat, dar va fi mai mult despre înot, pentru că ceea ce ține de alergare, pentru anul acesta am atins limita. Pun pauză pe alergat, încep să mă antrenez la înot.
Și la anul, dacă totul va merge bine, merg în Antarctica, să văd ce e acolo. Am marcat deja Pământul de sus, acum trebuie să merg să-l marchez de jos.
Ведущий: Trebuie să aduni bani pentru asta.
Дмитрий Волошин: Deja am început.
Ведущий: Cu filmele tale de desene animate?
Дмитрий Волошин: Nu, filmele nu aduc bani. Facem filme doar pentru a spune lumii că există o astfel de țară, Moldova care face desene animate minunate. Suntem acum…
Ведущий: Ce este nou în studioul tău?
Дмитрий Волошин: În prezent finalizăm lucrările la desenul animat ARIPI, aripile unui vis. Despre cosmonautul moldovean. Va fi lansat în această vară, iar ceea ce face ca acest desen animat să fie deosebit este făcut pentru VR, poate fi privit cu pentru ochelari VR, iar tu te simți în interiorul desenului animat. Nu te uiți doar la ecran, poți să te uiți în jur, să vezi ce este în spatele tău, să mergi în spatele personajului, să te uiți la felul în care cămașa lui este îndoită la spate. Faci parte din desenul animat.
Acest desen animat are la bază, o poveste puțin tristă. Dar nu vreau să vorbesc despre asta acum, când va fi lansat – vă voi spune, dar desenul animat va fi grozav. În plus, lucrez, în continuare lucrez la cartea despre Moartea DJi și țiganul.
Ведущий: Încă n-ai terminat?
Дмитрий Волошин: Planific să o termin în acest an.
Ведущий: Dmitri Voloșin, cel care a cucerit Polul Nord, cu care ne mândrim, îți dorim succese, partenerul nostru vinurile spumante Baci di Bole…
Дмитрий Волошин: Mi-a fost atât de dor de vinul moldovenesc la Polul Nord, nu vă puteți imagina. Eu vodcă nu beau, dar vin acolo nu era.
Ведущий: Uite partenerul nostru este astazi alături de tine, te mai așteptăm la noi.
