Cum să eviți întâlnirea cu portavionul, de care geamandură.... este nevoie sa te ții, câte limbi trebuie să cunoască înotătorul, unde ar trebui de fixat țărușul după înot și în plus, ce se întîmplă atunci când începi să greblezi din toate puterile?

Atîrn. Sub mine 5 metri iși face apariția fundul oceanului cu un rif sclipitor și o ceată de pești multicolori, impresionați profund, care urmăreau cu nedumerire un om care se bălăcea. Da, mă bălăcesc, dînd din mâni și picioare, însă nu mă mișc, de parcă cineva ar fi distrus toate legile fizicii.

Eu pur și siplu m-am blocat, acompaniat de ceata de pești din marea Caraibilor. Dacă mă priveau în ochii larg deschiși, ar fi văzut groază…

De la ce a început totul

În anul curent, eu am decis să-mi fac un cadou pentru aniversarea mea și am cumpărat un slot pentru campionatul internațional de înot în apă deschisă – Ocean Man.

Primul debut din seria aceasta a avut loc recent, în luna aprilie a anului 2015, spre fericirea noastră proiectul se derulează foarte rapid. În anul 2016 Oceanman organizează cinci curse (Palamos, Lacul Orta, Cozumel, Tabarca) și finala în Benidorm.

Fiecare cursă la concursul de înnot conține 3 distanțe:

OCEANMAN(6-14km)

HALF OCEANMAN ( 3.5-5)

POPULAR(1-2 km)

Pînă acuma, în acest proiect au participat Spania și Italia, însă anul acesta, pentru prima dată, cursa va avea loc în Mexica, pe insula Cosumel și exact acolo ard de nerăbdare să plec pentru a înota o distanță de 10 km în marea Caraibilor.

În calitate de suporter si susținător va fi prietenul meu, Serj Șmigaleov. Prieten vechi și bun la inimă. El și-a inventat la fel un titlu ,,Prietenul lui VolOcean”

Mexic

Prin urmare, am sosit în orașul Cancun. Am închiriat un automobil și am plecat la distracții:

Demult, am dorit să-mi sărbătoresc ziua de naștere în clubul CocoBongo! Exact, în același club din filmul ,, Masca” .  Apropo, rețelele acestor cluburi aparțin lui Jim Carrey. Ce ține de local, acolo am găsit tot ce doream, printre care și tequila etc. Deci aș constata faptul că spectacolul era fantastic și mai mult ca atât aniversarea a decurs formidabil. În orice caz, o secvență din seara petrecută, pe care o țin minte.

Situl Chichén Itzá este cel mai imens din orașele Maia păstrate. Nu am crezut faptul că aș putea fi impresionat de un munte gigant din piatră. Cu adevărat este un loc magnific, care te orbește prin magia sa.

Crovurile repezintă niște peștere inundate, unde, se spune că, pe timpurile străvechi, preoții antici din Maia și aztecii aruncau sacrifii. Ne-am scăldat acolo cu o deosibită plăcere căci apa era foarte curată și călduță și, la fel, stalagmitele și chei întunecate ne-au lăsat profund impresionați.

Este  imposibil totalmente de evitat un astfel miracol precum muzeul subacvatic din Cancun. Cu adevărat, este o idee genială să întroduci complexul structural sub apă și cu atât mai mult să aduci acolo turiști. Sincer vorbind rganizarea turului de companiei turistice Aquaworld lăsa mult de dorit. Era multă lume, puțin timp, lumea se grăbea. Dar, de fapt, o ora și jumătate a fost destulă pentru a fi hipnotizați de frumusețea muzeului subacvatic .

Dimineața, eu cu Serj practicam pranayama (pranayama reprezintă un set de exerciții de respirații cu purificarea gîndurilor), de aceea fiecare dimineață se începea brusc cu întrebarea ,,Respirăm? ’’. Și noi, deci făceam poza de tip lothus și o jumătate de oră ne scufundam într-o stare sufletească și fizică nemaipomenită. Probabil, din afară, arăta straniu….

Înregistrarea

Noi am ajuns la insula Cosumel sîmbătă. O insulă perfectă cu plaje frumoase, o mulțime de restaurante și o atmosferă turistică. Ne-am cazat si am plecat să ne înregistrăm.

Înregistrarea a decurs simplu, fără incidente. Primești un ruscac cu chip, o ficțiune și apă iar tricoul se oferă la finiș.

Serj este bravo – și-a făcut acreditarea de pressă în calitate de jurnalist Sporter și acum are posibilitatea să alerge cu camera unde dorește, fie prin apă, fie pe apă, fie pe barcă. Și peste tot va fi primit cu bucurie – căci noi practic înregistrăm un promo video despre OceanMan.

Expo ca atare nu a fost organizat. Era doar o masă cu ochelari pentru înot, căciule și geamandure.

Apropo, geamandurile. Una din cerințele organizatorilor la distanța de 10 km a fost prezența geamandurilor. Geamandura gonflabilă pentru înotători la distanțe mari  – este precum ruscacul pentru ultramaratonist. Un săculeț sclipitor, gonflabil, impermiabil, care se leagă la centură.

În primul rînd, el asigură securitate căci pe el este posibil să te odihnești, dacă, de exemplu, piciorul s-a încleștat. 

În al doilea rînd, înăuntrul geamandurii pot fi păstrate gelul, apa, telefonul, documentele, camera, cheile, banii, vestimentația totul de ce este nevoie. Și plus la toate, toate acestea vor rămâne uscate.

Desigur cel mai important lucru este vizibilitatea. Acuma tu ești văzut de către organizatori, de către bărcile care plutesc alături și uneori de către portavioane. Și se vor strădui să nu te sugrume. Deaceea îndată îmi cumpăr o geamandură și mă îndrept spre briefing.

Briefingul era în limba spaniolă cu slide-uri spaniole. Dintre cei 100 de veniți, doar noi nu cunoșteam spaniola.

Însă organizatorii ne-au ajutat și periodic, ne repetau mesajele importante în limba engleză.

Seara, noi am organizat „burrito-party” pe plajă, apoi asamblarea, verificarea amunițiilor și odihna.

Planurile pentru cursă în ordinea de descreștere:

A – Să ajungi în topul primilor 10 și să te califici la campionatul mondial.

B – Să ajungi la categoria ta în topul celor 3 și să primești diploma J

C – Să înoți din 3:30

Ziua X

Deșteptarea la 4:30 nu a cauzat nici o problemă. Din cauza aclimatizării nefinalizate, ne-am trezit devreme.

A urmat Pranayama, un mic dejun ușor, ca de obicei toasturi cu ceva dulce. Astăzi dimineața am mîncat o Nutella cu un gust îngrozitor, plus, termenul de pastrare expirat. Însă cu ochii închiși, am înfulecat 6 micro-sandwichuri, căci cărbunele este și în Africa cărbune, iar gustul la momentul dat nu are nici o importanță.

Rucsacurile în spate, și iată că eu cu Serjiu ne aflăm în fața liniei de start.

Lucrul este în toi – ultimele pregătiri: voluntarii, lucrătorii, salvatorii, bărcile, canoe, geamandurile, megafoanele, ceva este cărăbănit, portocalele sunt încărcate cu butoaiele iar apa cu coșurile.

Marcarea, încălzirea, agățăm geamandura, care atîrnă între picioare ca un al doilea stomac, căciula, ochelari, chip.

Sergiu, fericit s-a urcat în barcă cu jurnaliștii si organizatorii. Îmi dă din mînă – să nu dai de gol! Desigur, totul va fi bine, nu-ți fie frică!

Luăm poziția în fața arcii.

Startul

Alergăm în apă la 20 de metri, atîrnăm și așteptăm semnul.

Apa este caldă și transparentă ca apa minerală din cafenelele moldovenești vara. Plutim deasupra rifurilor cu pești, valuri nu sunt, la fel vîntul nu persistă, deci niște condiții ideale. La momentul acela mi se părea că am ajuns în lumea ideală a înotătorilor.

Eu zîmbeam, savurînd clipele plăcute de înot, când a răsunat împușcătura, și noi ne-am îndreptat spre prima geamandură…….

Înotăm… sunt pe la mijloc și m-am alăturat picioarelor unei persoane și înotam cu un ritm stabil. Draftez.

Draftingul în înot reprezintă abilitatea de a rămîne în apropierea cuiva cu scopul de a utiliza turbionarea apei pentru rezervarea eficientă ai propriei surse de energie. Sau, simplu, să înoți după spatele cuiva când afară persistă un timp vînturos. Oamenii de știință spun că draftingul permite economisirea a 30 % din efortul fizic.

Există două tipuri de drafting:

Din spate. Te aranjezi din spate, cît de posibil de aproape, dar nu prea aproape ca să nu te atingi de picoarele liderului. Există riscul să primești peste cap, căci, chiar din experiența mea, atunci cînd cineva stă la coadă și periodic atinge piciorul, ai dorința la momentul acela să te oprești și să-l lovești rapid cu piciorul. Să-l lovești dureros.

Prin părți. Pentru acest lucru este nevoie să preiai o astfel de poziție dintr-o parte cu fața spre lider ca capul să se afle la un nivel cu omoplații lui și coapsele. Mișcîndu-se înainte, înotătorul creează o urmă de val în formă de V. Sarcina înotătorului, doritor să utilizeze avantajele draftingului, este să se țină în interiorul urmei de val. Aici este foarte important de sincronizat miscările sale cu cele din față al înnotătorului pentru ca să nu te încurci cu mâinile.

Prin urmare, eu m-am aranjat și înot, periodic privind la ceas și înregistrând un ritm destul de bun. Consider, că este nevoie de memorizat numărul colegului și seara să-l servesc cu o tequilă căci el deja mă tîrîie aproximativ un ceas. Cu gîndurile stau la un proiect nou cum mai rapid să startez, cum să anin oameni, cum va arăta site-ul și așa mai departe, mai pe scurt, nu mă încordez tare și savurez plăcerea de la cursă…..

Însă la un moment înțeleg, că înot puțin prea relaxat și încerc tentative de a întrece „locomotivul” meu . În final, îl ocolesc, arunc o privire în urmă și … nu văd nici o persoană.

Toată echipa s-a îndepartat de mine într-atât că se observă doar pixeli portocali. Ce s-a întâmplat? Unde am ajuns? Iată, deci a treia regulă al draftingului , niciodată să nu ai încredere în calul tău, mereu urmărește unde te duce. Al meu m-a adus la destinația incorectă :(

Bine, măcar eu nu sunt un jucător de noroc și nu vizitez hipodromurile, în caz contrar, aș fi pariat toți banii pe cel mai lent cal.

Fac o grimasă rea și încep să mă îndepărtezi de ghidul meu, intensiv sucind capul pentru a găsi grupa de bază.

Dar aici apare surpriza, brusc mânile și fața explodează în flăcări. Este o durere insuportabilă,de parcă te-au lovit cu urzica, am avut așa momente pe insule Philippine. Conștientizez că am căzut într-o ceată de meduze și plancton, există astfel de mușcătoare microscopice, care se deplasează în grup invizibil.

Înțeapă orice întâmpină în calea lor. Durerea, de regulă, nu persistă mult timp, si peste 15 minute durerea este deja suportabilă…

Astfel, eu observ geamandurile la o distanță de 200 de metri, mă îndrept spre ele. Viteza , spre uimirea mea, este foarte acceptabilă 1:40 la 100 de metri, eu așa înot distanțe mici în bazin. Consider că astăzi este ziua mea norocoasă.

Și treptat reduc viteza, ca să nu consum toată energia înainte de timp. Unde sunt ceilalți? Oare am ajuns la jocurile olimpice și mă concurez cu cei mai performanți înotători din lume? Eu știu că deobicei la competițiile de înot eu mă încadrez în primii 20-30% participanți. Însă, în cazul concret sunt penultimul.

În față se află o cotitură cu punct de alimentare. Cred că este deja suficient să am milă de mine, după cotitură accelerez. Îmi procur o sticlă cu apă, mă întorc la cursă și încep să accelerez ritmul. Dar, peste 5 minute, pe neașteptate realizez că m-am îndepărtat de la ultimă geamandură doar cu 20 de metre. Ce se întâmplă?

Atîrn. Sub mine 5 metri iși face apariția fundul oceanului cu un rif sclipitor și o ceată de pești multicolori , impresionați profund, care urmăreau cu nedumerire un om care se bălăcea. Da, mă bălăcesc, dînd din mâni și picioare, însă nu mă mișc, de parcă cineva ar fi distrus toate legile fizicii.

Eu pur și siplu m-am blocat, acompaniat de ceata de pești din marea Caraibilor.  Dacă mă priveau în ochii larg deschiși, ar fi văzut groază ……

Nu poate fi așa ceva – dacă înoți cu picioarele și mâinile, atunci trebuie sa te miști înainte, doar în cazul dacă …. Evident, aceasta este curentul opus!!! Acuma încep să înțeleg de ce am înotat ața de rapid până acuma. Accelerez la maxim, fundul s-a mișcat din zona moartă, în caz dacă și mai departe va fi așa, eu voi ajunge spre seară.

Dacă încetez să înot, atunci……..

Cînd alergi maratonul, ai posibilitatea mereu să te oprești, să te așezi pe iarbă, sa bei o colă răcoritoare ,chiar sa adormi puțin, în cazul dacă ești spura-obosit. Apoi să te trezești și să continui cursa din ACELAȘI loc unde ai făcut popasul. În cazul meu, dacă eu mă voi odihni pe spate, atunci peste 15 minute mă voi îndepărta cu un kilometru de la finiș.

Dat fiind faptul că lupta cu curentul este inutilă și că puterile se epuizează treptat, mi se blochează creierul și panica mă apucă cîte puțin…

Tu nu vei ajunge astăzi la finiș…..

-auzeam o voce, răsunând în interiorul meu. Eu nu credeam ce spune ea…..

Masi trec 5 minute, am înotat aproximativ 10 metri. Eu încerc să mă calmez și să pun în funcție judecata. De ce oare eu sunt singur , unde sunt toți? Posibil ei au luat o altă traiectorie ? Posibil ei cunoșteau mai multe detalii?

Și aici îmi readuc aminte de briefingul înainte de înot, despre care în limba engleza doar eu și cu Serghei vorbeam. Deaceia organizatorii comunicau în spaniolă, si uneori, observând că noi parțial nu înțelegeam, repetau în limba engleză. Cum mai apoi s-a adeverit, despre curent ei vorbeau, însă, ai noștri făceau semne din cap precum noi totul înțelegeam. Dar, de fapt nu am înțeles.

Acest lucru te calmează, dar nu rezolvă problema. Continuu  să elaborez un lanț logic. În orice curent ,există zone cu apă rapidă și lentă, și anumea acea lentă probabil se află la mal. Mă apropii de mal pe diagonală și, vai , minune, fundul începe să accelereze. Viteza nu este similară,  desigur, cu cea pe care eu utilizez în înot, însă mă mișc înainte! Chiar și peștișorii au decis să mă lase în pace.

Estimând cu ce viteză eu înot, realizez ca toate planurile mele A, B și C nu reprezintă nici o importanță la momentul actual și acuma merge vorba exact despre finiș. Este nevoie nu mai mult de 5 ceasuri, în caz contrar voi fi descalificat.

Simt uscăciune în cavitatea bucală, simt o senzație neplăcută din cauza apei din mare sărată ,însă pînă la punctul de alimentare de 8 km, mai am la dispoziție  o oră de înot.

Mă apropii de mal, plec de la o geamandură la alta . Înainte se afla un dig , am încercat sa-l ocolesc și  din nou, eu stau pe loc. La naiba totul!!!!

Din nou eu conectez mașina de treierat și încep foarte lent, să merg înainte.

Și în momentul acesta lipsit de bucurie, spre mine se apropie barca cu organizatorii , ei mă privesc 5 minute, apoi, se interesează cu respect, aruncând niște priviri la ceas – dacă nu am dorința sa urc în barcă, și să ajung la finiș.

O astfel de situație te motivează la fel precum injectarea adrenalinei în artere. Eu dau din cap și o deconectez. La momentul actual, eu am nevoie doar de mâni sau picioare. Peste 10 minute eu înconjur digul și mă apropii de mal, unde curentul îmi dă o sansă careva. Și la momentul acela realizez că am uitat să cer apă de la  luntraşi. La naiba, am o sete nebună, răbdare.

Umerii deja nu doar tînguie, ci mă dor. Accelerațiile mele nu au facut decît să epuizeze umerii și mai tare. Încerc sa fac niște mișcări fluide nu puternice dar repetate. După senzație, din momentul cotiturii  o oră a trecut, însă eu am înotat doar 1.5 km. Unde oare se află punctul de alimentare?

Cum hoitarii dau buzna peste animalul decedat, așa și peste mine voluntarul a dat buzna pe tablă cu vîsla- el mă va acompania ca o umbră sumbră pîna la sfîrșitul cursei, ca o reamintire despre aceia  că fie devreme sau tîrziu totul se finalizează.

Din nou, au năvălit meduzele! La dracu, încă aceasta îmi mai lipsea la momentul actual! Mâinile  și picioarele ardeau, gâtul se află într-o stare deplorabilă, plus la această,umerii nu mă ascultau deloc, și ,în plus, în jur se rotește surferul. Ce ar fi minunat să-l îmbrac în hanorac cu glugă, iar în loc de vîsle să-i propun coasa. Ar fi fost o imagine completă.

Bine dispus, eu ajung la stațiunea de alimentare. Fiind răgușit, cer apă, consum o jumătate de litru de apă, respir profund și continuu calea. Mai sunt 2 km, după calculele  elaborate, voi avea nevoie de un ceas și jumătate . Fleacuri .

Încă o surpriză a intervenit peste mine, de fapt,  ceasurile s-au blocat la 8.5 km și mai departe nici-nici. Deja o jumătate de oră îmi indică 8.5

Unde mă aflu ? Cât timp mai este nevoie  să înot?

La scenariștii profesionali există așa un concept ,, lonjă’’. Acest lucru apare  în cazul în care eroul principal este într-o situație disperată și scenaristul a aruncat o frânghie de salvare, în acest caz, circustanțele sunt în favoarea sa- în pustiu apare ploaia, în ocean- o sticlă de 5 litre iar la gagnsteri se trezește mila, și, prin urmare, ei vă scot din mormânt.

Într-un nici un caz nu trebuie sa faci lucru acesta, nu este deloc professional. Eroul, deci, trebuie singur să găsească soluții pentru rezolvarea problemelor ci nu să aștepte miracolul!

Spre fericire , scenaristul, care scrie istoria mea, despre lucrul acesta nu a aflat. Și, reeșind din faptul, că eu eram practic stors de puteri, el a decis să-mi arunce lonja.Contracurentul  a disparut. Definitiv, de parca nici nu ar fi existat. Și eu, ne crezând ochilor mei, am început să înot. Evident, după lupta acerbă cu curenții, înotul se aseamănă mai mult cu crizele epileptice ,oricum eu nu lăsam mâinile în jos!

Și iată, deci, distrus la maxim, cu umerii plini de dureri, clătinindu-mă dintr-o parte în alta aseamenea uni Moș Crăciun de 1 ianuarie, în fața ochilor mei apare finișul mult așteptat. Sergiu m-a rugat enorm să descrie în detalii ultimele minute din cursă. De ce nu, el știe mai bine…

Finișul de la Sergiu

Stau, deci cu mijloacele tehnice, pe pregătite la finiș. Toți au finalizat deja: 1.5km ,5km, 10 km.

Voloșin nu a aparut încă :(

Deja vorbisem cu asistența medicală ca să-l întâlnească cum se cuvine. Toata lumea îl asteaptă pe Dumitru.    

Voloșin nu apare.

Iată apar doi, probabil Dumitru, ajung  cei cu cușmele de culoare roz (5km),pentru 10 km – galben.

Voloșin nu apare :(

Bărcile vin și debarchează persoanele care s-au abatut de la traseu.

Voloșin nu se vede :(

Mama mia! unde, oare Dima unde e?

Brusc , m-a invăluit panica .Privesc cum sunt aduse deja și geamandurile și este strîns  tot traseul. Asistența medicală își pune întrebarea, unde se află numărul 50?!

Voloșin nu se vede :(

De departe își fac apariția două siluete, cu mare speranță stăteam și așteptam.

În sfârșit ,Voloșin a apărut :) Ura!!!

În ciuda tuturor semnalelor adresate lui, el a înotat pe lîngă finiș. Dumitru înota teribil ca un debutant la primul curs, evident că este epuizat.

Se urcă pe platformă, eu îi transmit steagul, cu dificultate îl aranjează peste cap și ajunge la finiș! Aliluia!

“#@$(*:><?><@#$@ — Sergiu, ce s-a întâmplat?- se interesa Dumitru delicat.

,,Ma uimit mult această cursă de înot’’- calm a rezumat colegul meu uimit…..

Cel mai important lucru că el a ajuns, mult respect pentru bărbăție. Concluzia importantă constă în faptul că nu este doar nevoie de pregatire fizică ci și să cunoști limba spaniolă ca să nu ocolești briefingul din nou, atunci când vorbeau despre curent.

Da, am ajuns la finiș penultimul plus cu 4 ore extra . Însă cursa dată m-a învățat multe lucruri și anume cum să mă alimentez la distanțe mari , de ce este interzis sa driftez dupa cineva, cum să te lupți cu curentul, să nu atragi atenția la meduze și să fii,la maxim, atent cu briefingul…..

Mai tîrziu

Apoi a urmat procesul de inlăturare a rănilor – subsuorile ardeau în special furios, de parcă am purtat doi arici de mare acolo- am uitat să mă dau cu vazelină înainte cursa la concursul de înot! Arsurile lăsate de meduze sau calmat, iar umerii erau într-o stare deplorabilă, aproximativ ca gambele după primul maraton. Însă din fericire, tequila are un efect antiinflamator-analgezic, astfel spre seară viața și-a revenit la normal!

Seara, ne-am întîlnit cu organizatorii cursei, am împărtățit planurile în ce privesc dezvoltarea înotului în apă deschisă, care, apropo, devine tot mai popular în lume. Ei au apreciat mila noastră maritimă, iar noi am lăudat evenimentul lor. Într-adevăr totul a fost făcut foarte profesionist, și eu activ recomand OCEANMAN.

Apropo, băieții au povestit, ce mi s-a întîmplat în timpul cursei.

Sa adeverit, că am fost avertizați în limba spaniolă, că alături de geamanduri în prima parte a distanței va fi  flux de valuri de-a lungul malulului, favorabil, prindeți-l! Și pînă toți luați de fluxul de apă coteau pe el, eu mă gîndeam la noul proiect, înotînd lent după Susaninul meu și îndepărtîndu-mă de geamanduri.

Iar înapoi – respectiv un contracurent puternic, din această cauză țineți-vă mai aproape de mal – acolo este mai slabă. Iar mie, la naiba, mi-a fost nevoie de o jumătate de oră, pentru a îmi da seama de aceasta….

După cum ne-a mai spus multe ori tatăl meu –

Capul nebun nu lasă în pace picioarele.

M-am întrebat – cît de nebun este capul meu că nu a lăsat în pace nici picioarele și nici mîinile?

De obicei la distanțele lungi eu cheltui 20 de minute pentru 1 km și fac 55 de padele într-o minută.  (Datele de la balaton, seamile, olimpică)

Așadar, trebuia să înot zece în timp de 200 min (3:20), făcînd 11000 de padele.

Însă ceasul îmi arată, că eu am înotat timp de 4 ore și am făcut 13000 de padele.

Iată și răspunsul – am făcut 2000 de padele suplimentare, înotînd pe loc…

Ai dreptate, tată, fiul tău – e un căscat :)