Iată, casa este gata – are acoperiș, uși, ferestre, podea și chiar pereți. Dar nu trebuie să uităm că în primul rând nu este o casă, ci o Baie de aburi. Așa că, înainte să vină frigul, am început să construiesc camera cu aburi. Nu am experiență, nu am bani, nu am cunoștințe, așa că fac cum pot. Cumpăr la reducere o sobă din oțel care va arde într-un an și jumătate.
Atunci am făcut o mulțime de greșeli, printre care o podea subțire, fără impermeabilizare, fără ventilație, pereți și bănci din lambriu de calitate proastă, robinetele din baia cu aburi nu au fost luate în considerare și așa mai departe.
Dar entuziasmul și dorința arzătoare de a oferi familiei și prietenilor o experiență autentică de baie cu aburi au făcut minuni – minunații bușteni de pin au fost acoperiți cu vată minerală, înveliți cu folie și acoperiți cu lambriu.
La acea vreme, mi se părea o capodoperă, cea mai bună baie de aburi din lume, demnă de primele locuri la campionatele mondiale de design pentru băi de aburi. Și pentru a uimi complet oaspeții, am acoperit soba cu piatră!
O operă de artă! Până la lacrimi, vă zic pe cuvânt de onoare…
Așa am întâmpinat toamna anului 2013. Încălzeam sauna până la 120 de grade (datorită vatei minerale și foliei care creau un efect termos), stăteam acolo timp de 5 minute și apoi ieșeam bucuroși afară. Câteodată în zăpadă, alteori în noroi. Pentru că, după construcție, a fost mult noroi.
Deoarece nu aveam gaz în zonă, încercam să încălzim casa cu lămpi infraroșii, încălzitoare, vodcă (încă era relevant atunci) și narghilea (și asta).
Da, era frig, casa era plină de curent, nu aveam mobilă, apă caldă, canalizare sau paturi. Dar a fost minunat – ne-am relaxat cu prietenii în fiecare săptămână, iar Anul Nou am decis să îl petrec acolo cu familia. I-am invitat pe familia Cobileanschi, rugându-i să se îmbrace mai gros și am făcut petrecere cu copiii, Moș Crăciun, salată Olivie, artificii, cadouri și muzică!
După ce am trecut prin iarnă, m-am apucat din nou de baia cu aburi, realizând că va arde curând din cauza nerespectării regulilor de securitate la incendiu. Am făcut un soclu de piatră în jurul sobei și am acoperit țeava cu jad.
Atunci a apărut și primul prototip de ventilație. La acea vreme era doar o gaură în perete cu o clapetă, iar acum, în baia mea, nivelul de dioxid de carbon în saună este controlat de un sistem de casă inteligent.
Desigur, multe s-au schimbat în 8 ani, am învățat multe despre băi cu aburi, despre structura lor, despre particularitățile temperaturii și umidității, am înlocuit lambriul și am construit bănci ergonomice din cedru Altai, am instalat o sobă grozavă din fontă cu pietre cu o greutate de o tonă, acoperită cu cărămizi antice de la excavările unei biserici, am instalat un sistem de casă inteligentă cu ploaie, ceață și alimentare automată cu abur pe pietre. Podea caldă din piatră, perete din sare Himalaya, rafturi pentru ierburi, robinet cu apă caldă, gong, senzori de dioxid de carbon, design steampunk nebun al sobei și multe altele.
Dar ceea ce a rămas neschimbat este senzația de sărbătoare când intri în camera caldă cu familia sau prietenii și dai drumul la aburi…
Va urma…
