Pe 26 aprilie 2015, am organizat și desfășurat primul „Maraton Internațional Chișinău”. Și doar după ce toți participanții s-au împrăștiat mulțumiți pe la casele lor, cu medalii bine meritate, am aflat că de fapt, acesta nu a fost primul maraton. Cum așa? Iată așa!
După aceasta, am început să căutăm mai multe informații. Am „răscolit” Internetul, am sunat sportivii, am citit forumuri, am căutat participanții la acest maraton. Trebuie să remarcăm că mulți dintre ei nu mai sunt în viață, alții au plecat din Moldova pentru totdeauna iar alții, din anumite motive, au refuzat să intre în contact cu noi. Dar, puțin câte puțin, am reușit să restabilim istoria primului maraton de la Chișinău.
S-a dovedit că în Chișinău s-a mai desfășurat un maraton, doar că în anul 1984, când la Chișinău se adunaseră mulți sportivi din diferite orașe ale URSS pentru a depăși distanța de 42 kilometri. La drept vorbind, maratonul nostru s-a dovedit a fi primul din istoria Moldovei independente, iar maratonul din anul 1984 a fost primul în Moldova sovietică.
Preistorie
Atletismul din Republica Moldova a fost întotdeauna la un nivel foarte ridicat. De exemplu, în anul 1983, la noi s-a desfășurat cea de-a 8-a ediție a Spartachiadei Popoarelor din URSS, iar unul dintre participanți a fost Valerii Uță, un alergător foarte experimentat. Potrivit acestuia, la curse au participat nu numai cei care se antrenau la secțiile sportive, ci și amatorii de rând. „În anul 1983, la maraton au participat aproximativ 600 de persoane. Noi ne pregăteam serios pentru fiecare competiție”.
În anul 1981, a fost fondat clubul amatorilor de alergare „Bizon”, care a jucat un rol foarte important în apariția „Maratonului Internațional Chișinău”. Unul dintre cei care au fost printre organizatorii maratonului se numără și Victor Podrajanschi. În cartea sa „Взглядом бизона” (“Prin ochii bizonului”), el spune că evenimentul sportiv a fost organizat de Comitetul sportiv orășenesc, ziarul „Chișinăul de seară” și Comitetul orășenesc al Komsomolului.
Asta, desigur, diferă foarte mult de ziua de azi, când am petrecut aproape o noapte la Primăria municipiului Chișinău pentru a obține permisiunea de a desfășura Maratonul. Iar dacă luăm în considerare toate pârghiile administrative și influența enormă a ziarului din anul 1984, putem spune că am fost foarte norocoși.
Caracteristic, atitudinea oficialilor față de desfășurarea maratonului nu s-a schimbat prea mult: în 1984, traseul primei curse tot a fost schimbat. „Noi am planificat mai multe trasee, inclusiv și autostrăzile centrale. Am dorit ca locuitorii orașului nostru să vadă alergând cât mai multe persoane în vârstă, care se află într-o formă fizică bună, datorită antrenamentelor active, și să le urmeze exemplul. În același timp, am încercat să provocăm cât mai puține interferențe în programul obișnuit al transportului urban. Dar nici una dintre aceste propuneri nu a fost acceptată. Tricolici s-a referit la obiecțiile din partea poliției rutiere”, – scrie Podrajanschi.
După mai multe convorbiri, traseul a obținut următoarea formă:
„Startul și linia de sosire au fost în piața de la începutul străzii Lenin, în fața Academiei de Științe, apoi pe Cuibâșev (Calea Ieșilor de acum) până la postul poliției rutiere, la dreapta, pe strada Petricani și pe drumul în construcție de-a lungul râului Bâc, până la podul care leagă str. Uzinelor cu Botanica. Acolo era mijlocul distanței și punctul de cotitură”.
De fapt, traseul a trecut în mare parte prin zona industrială. În plus, programul competiției a inclus și cursele de 10 și 20 de km.
Toți participanții la maratoanele de atunci spun că acestea nu au creat nici un fel de probleme pentru traficul urban.
„Atunci erau mai puține mașini, circulația nu era atât de abundentă. În principiu, nu am încurcat prea mult”, spune Ghenadie Andronic, participant la „Maratonul de la Chișinău – 1986”.
Cu o lună înainte de începere, noul traseu a fost testat de șase sportivi, printr-un antrenament de alergare. „Am început la ora 6:30 dimineața. Am alergat într-un ritm moderat, astfel încât să depășim în grup 10 km în 54 de minute. Am depășit această distanță fără să-mi fie prea greu în ~ 3:35″, spune Podrajanschi.
Startul
Până la urmă, s-a decis ca „Maratonul de la Chișinău” să se desfășoare pe 26 august, „marcând astfel și aniversarea a 40 de ani de la eliberarea Moldovei de sub ocupația invadatorilor fasciști germano-români”. „Maratonul de la Chișinău” a fost menționat și în ziarul „Sportul sovietic”, iar printre cei care au decis să alerge la Chișinău s-au numărat și atleți din Odessa, Sevastopol, Nijni Novgorod, Tașkent, Samara și Rostov-pe-Don. Potrivit calculelor organizatorilor, la „Maratonul de la Chișinău – 1984”, au participat 400 de persoane. Dintre care, aproximativ 200 au depășit distanța de 42 km.
Spusele participanților indică faptul că pregătirile din ajunul maratonului nu erau prea diferite de „rețetele succesului” din ziua de azi:
„Era foarte important să dormim bine înainte de cursă. Dacă aceasta începea la ora 10:00 sau 11:00, atunci trebuia neapărat să mâncăm de cu seară. Iar ceea ce mâncam dimineața – influența foarte mult rezultatul. Am băut un ceai, am mâncat câțiva biscuiți și am fugit!”, – spune participantul la „Maratonul de la Chișinău 1984”, Valerii Uță.
Spre deosebire de maratoanele moderne, în cadrul cărora se organizează Sport Expo în orășelul de start, la primul maraton de la Chișinău nu a existat nici un fel de confort, literalmente. Nu au fost nici toalete, nici camere de păstrare, nici vestiare. Victor Podrajanschi spune că și-a folosit identitatea de angajat al Academiei de Științe: „m-am înțeles cu portarul și a permis tovarășilor mei să intre în hol. Ne-am schimbat hainele acolo, ne-am lăsat lucrurile și am putut folosi toaleta și lavoarul”. Victor afirmă că vremea din ziua aceea nu a fost cea mai potrivită pentru cursă: „Nu a fost foarte cald, 24-25 grade C, însă umiditatea aerului era ridicată. Era foarte greu de alergat în zona industrială de-a lungul deșertului de beton, copt de soarele din august, inspirând nu tocmai cele mai plăcute arome”.
”Rezultatele câștigătorilor nu au fost prea impresionante, dar destul de decente. Printre bărbați a fost remarcat Anatoli Aryukov din orașul Nijni Novgorod (2: 21.0) iar cel mai bun dintre chișinăuieni (locul 3) a devenit specialistul în orientarea sportivă Iura Nifontiev. Prima dintre femei a fost viitoarea primă a maratoniștilor moldoveni, Valea Enachi (într-un articol din ziar este indicat rezultatul 3: 21.44, dar credem că este o greșeală, pentru că ar trebui să fie cu mult mai puțin)”.
Desigur, maratoniștii din ziua de azi dispun de condiții mult mai confortabile: traseele acestora sunt dotate cu pit-stopuri, au zone de relax, amenajate cu bean bag-uri și se pot bucura de masajul terapeuților. În anul 1984 situația era mult mai aspră: „După finalizarea cursei eram foarte însetat. Bine că măcar apa de la robinet era disponibilă. Și eram practic obsedat de dorința de a mânca un pepene verde. Igor Moscalev a spus că acuși va organiza asta. El a fost însoțit de niște tineri pe biciclete pe tot parcursul traseului, de aceea i-a trimis pe ei la piață. Ceilalți participanți își potoleau setea cu apă dulce din magazinele din apropiere”.
Iar Ghenadie Andronic, participantul „Maratonului de la Chișinău – 1986”, spune că echipamentul în timpul sovietic nu era atât ideal ca în zilele noastre: „Mi-am ros picioarele până la sânge, pentru că șorturile în care am alergat nu erau calitative. „
Podrajanschi afirmă că, în general, competiția a trecut cu bine, festiv și a fost destul de organizată. Și, la fel ca și organizatorii „Maratonului Internațional Chișinău”, organizatorii „Maratonului de la Chișinău” au ajuns la concluzia că acest eveniment ar trebui să aibă loc și la toamnă. Așa că au programat o repetare la Ziua orașului, care este marcată la începutul lunii octombrie.
De data aceasta, maratonul a devenit mai popular și a adunat sute de participanți din mai multe orașe ale țării. În cadrul maratonului, a fost adăugată și distanța „școlară”: 1-5 km, care a fost depășită de studenții din școlile locale. În ciuda faptului că numărul total al participanților la „Maratonul de la Chișinău” a ajuns la câteva mii, pe traseele Chișinăului nu au fost înregistrate rezultate prea bune.
Post scriptum
Pregătind acest material, studiind sursele și comunicând cu participanții, am ajuns la o simplă concluzie: indiferent de timpuri, indiferent de resursele administrative disponibile, organizarea oricărui eveniment grandios este o muncă foarte grea, pe care o poate face numai o echipă de oameni curajoși și puternici. Obstacolele nu vor dispărea niciodată, chiar dacă cultul sportului va fi una dintre ideile de stat. Întotdeauna va exista un funcționar, care va spune că maratonul nu este necesar, că sportul nu merită blocarea traficului rutier, că trebuie de alergat în locuri special amenajate, că … Vor argumenta în orice fel. Dar, în cele din urmă, toată lupta și stăruința organizatorilor, va rămâne în spatele culiselor, iar participanții „Maratonului de la Chișinău” vor putea alerga… Cineva va depăși primii săi 10 km, iar cineva – al 40-lea maraton. Sunt sigur de asta.
