Cine nu este la curent, Balaton – este un fel de lac imens în Ungaria. Din cauza adîncimii sale mici de doar 3 metri, a fost numit: cea mai mare băltoacă din Europa Centrală.
Anume această băltoacă deja al 17-lea an consecutiv o trec înotând 10 000 de persoane. Cursa de înot la distanță de 5,2 km, începe din Revfulop și se finisează la Balatonboglar.
Starturi de înot în lume sunt destul de puține, în comparație cu cele de alergat, motiv din care nu am putut să scăpăm din vedere unul ca acesta. Mai ales că eu merg la estafete nu doar ca sportiv, dar și ca reprezentant al clubului Sporter – organizator de așa gen de evenimente sportive în Moldova ca: maratonul din Chișinău, înotul prin marea din Chisinau, Ghidighici – Seamile, cursa subterană Winerun, cursa de ciclism Criterium, ș.a… Apropo, iată ce ne-a reușit anul trecut la Ghidighici.
Și iată-ne călătorind prin lume, ne uităm cum alții organizează alte evenimente și împrumutăm ce e mai bun. Iată de ce, pe data de 1 iulie 2016, eu am plecat în deplasare la Balaton.
Ca atare, trebuiau să mai meargă doi inși cu mine – dar ei au decis că să bei bere în Chișinău este mai interesant, decît să te bălăcești în cea mai mare băltoacă din Europa.
Din Budapesta pînă în localitatea Révfülöp am ajuns în 3 ore cu trenul. Vagoane comfortabile, cu wi-fi. Satul este nu prea mare, pînă la ograda de cazare unde m-am oprit, sunt 5 minute de mers pe jos de la gară.
Am mers să explorez locurile. Pe plajă deja toate sunt instalate: cortul pentru înregistrare, arcul de start, gardurile. Interesant, de ce au instalat atîtea WC-uri înaintea arci de start?
Din cauza arșiței, organizatorii au schimbat timpul startului cu o oră mai devreme. Acum poţi da start la orice timp, între 07:30 și 12:00. Conform sfatului persoanei care deja a înotat Balatonul, Gheorghii Kozoveakin, decid să încep mai devreme, pe răcoare și cînd sunt mai puțini oameni…
O specificitate interesantă a cursei de înot – înregistrarea în ziua competiției. Te înregistrezi, achiți și la înot. Interesantă ideie, vom vedea cît de reușită va fi mîine.
Dar pînă cînd merg să fac încărcare glucido-gulaș-ungară.
După ce mănînc niște gulaș cu ardei, mă îndrept spre mica mea confortabilă chilie, unde făcînd pozele lucrurilor, mă culc să dorm.
Înnotul
La 07:30 eu, exact ca ciasul, la registrare. Așadar, să vedem ce și cum e aici.
Oameni multișori, vin din toate părțile, e un semn rău. Toți se îmbulzesc pe terenul de fotbal, acolo sunt corturile voluntarilor. Așadar, să mergem!
Pasul nr. 1. Ancheta. Indici cine ești, de unde (străini după statistica lor generală sunt cam 2-3%), și semnezi.
Pasul nr. 2. Medicul. Îți măsoară tensiunea și dacă o ai, ștampilează că ești sănătos și parcă nu ar trebui să te îneci.
Pasul nr. 3. Achitarea. Achiți 8000 forinți (27 euro) și primeșt o brățară din hîrtie cu un bar-cod. Carduri bancare aici nu primesc, dar am avut noroc și în buzunar aveam 8300 forinți.
Pasul nr. 4. Lucrurile. Dacă nu ai prieteni (nu în sens că ești ratat, ci că ai venit singur), atunci lucrurile ți le poți lăsa la păstrare. Ele cu un vaporaș vor fi transportate pe celălalt mal pînă cînd tu înoți. Iar la finiș poți să le iai și să te schimbi. Așa și fac.
În general, vreau să menționez totul era clar, fără cozi lungi, fără încurcături. Medalie pentru ungari! Apropo, wc-urile tot au fost necesare.
Pasul nr. 5. Este pasul în apă. Un duș cu apă rece te ajută să te trezești, iar exercițiile – să te pregătești de înot.
Înainte de start, îți bip-ăie brățara cu bar-codul și timpul tău a început.
Sar în apă. Apa caldă, cam 25 de grade. Valuri nu sunt. Fiecare 30 metri stau corăbioare, să te rătăcești e imposibil, și dacă ceva se întîmplă mereu este susținere alături.
Condiții minunate pentu un înot. Dar așa gândesc nu doar eu, astfel că în fiecare an înoată 10 000 persoane. Iar 95% din ei înoată, să spunem așa, nu prea repede.
Anume acest detaliu face cursa de la Balaton monotonă. Mai ales la început. Înoți nu direct înainte, cum menționa stăpînul meu – antrenorul Victor Rogut, ci sub formă de zig-zag, încercînd să manevrezi între capetele care încetinel lunecă pe apă.
Cît timp manevram, am și inventat o clasificare a înotătorilor la Balaton.
Capul. Este brasul cu capul afară. Cel mai neefectiv stil de înot dar cel mai simplu. Astfel de înotători la Balaton sunt mulți, (80%).
Ei înoată pe grupe, în perechi și drăguț de tot discută.
Tu înoți de două ori mai repede, și dacă de exemplu nu-i observat acest obstacol (iar vizibilitatea este de 0,5 metri), ai 3 variante:
1. în timp ce îți iai avînt îl lovești drept în cap.
2. singur o înfoi în nas cu piciorul celui din față.
3. iar dacă ai trecut neatins de primele două variante, îl poți cu ușurință lovi între picioare. Uhhh… Nici nu știu cine mai mult suferă de la această manevră.
Submarina – înnotătorii pe spate. Ca ăștia sunt mult mai puțini – circa 15%. Aici situația pare a fi mai bunicică – capul deja nu ne încurcă. Dar el este văzut mai rău, ca submarina – la suprafață stă doar nasul. Motiv din care să dai de el ai mai multe șanse.
Aici chiar este riscul să înnoți între picioarele acestuia / acesteia. Odată am pățit-o eu așa, să vă spun sincer e puțină plăcerea de a te trezi sub o Doamnă în vîrstă, să bolborosești niște scuze și să foarte nedibace să aluneci de pe dînsa. Cu toate că cine știe de ce dînsa înnota astfel, și se meritau oare scuzele sau erau chiar necesare…
Ei și restu 5% sunt iepurașii. Oamenii care pot înota în stil crowler. Cu dînșii nu apar probleme. Sunt observați de departe datorită mîinilor care periodic zboară pe afară, picioarele se mișcă în mare siguranță, cu o mică amplitudă, și viteza lor este destul de sporită, respectiv șansele să te ciocnești cu ei sunt mult mai mici. Sincer să vă spun, la Ironman rărunchii și ficatul meu erau loviți anume de acești oameni. Iată unde este o măcelărie adevărată.
Ce să faci dacă ai nimerit în această învîrtitură? Doar un sfat: mai des privește înainte. Da e incomod, da viteza ți se reduce, dar evitînd o eventuală ciocnire vei economisi mai multe. Dar dacă ai observat obstacol chiar în fața ta, redu din viteză și înconjoară-l din orice direcție.
Bine, să revenim nemijlocit la competiție. Eu în genere, nu sunt deloc pregătit pentru cursă. Mai întîi Comrades – unde trebuia mult să alergi, mai apoi camapionatul de Freediving – aici în genere nu trebuie să faci nimic, doar să dormi, să mănînci și să nu respiri. Și mai pe scurt, ultimele două luni nu am înotat deloc, iar aici Hop! și 5km. Motiv din care umărul meu bolnav s-a cam agitat:
Păi ce rahat? Mi-au promis să mă bălăcesc, iar aici deja 2 km în spate, iar malul nu-i și nu-i! Eu refuz să lucrez în condiții inumane.!
Și am început a șchiopăta. Da, înotătoriii tot șchiopătează. Dar pe uscat aceasta nu modifică cursa mișcării, dar în apă…
Mai pe scurt, am început a înota răzleț. Încep să intru în situație umărului stîng, nu-mi fac avînt cum trebuie, și respectiv mă cam fură în dreapta. Înțelegînd ce se întîmplă, încep să fac avînt și cu dreapta mai puțin, motiv din care evident, viteza scade. Înțelegînd că umărul meu face mai mult decît o amintire, și decid să nu lupt pentru rezultat. Dar chiar și cu umărul meu eu nu am fost de nimeni întrecut. Parcă ar fi bine, dar nu e chiar așa, deoarece eu cu dragă inima aș sta codiță cuiva. …
Iată și finișul la orizont. Сu 150 metri înainte de arc,adâncimea este deja până la brîu, și mulți pur și simplu merg prin apă. Decid să înot pînă când nu ajung cu mîinile la fund.
Îi întrec pe cei care merg, și încep a strînge cu mîinile nisipul, mă ridic, alerg, scara, arcul, drapelul, finiș!
Așaaa, unde e medaluța mea, dați-mi-o! O figă ție, dragule. Nu sunt medalii la Balaton. Așa că dacă ești un sportiv numismat, aici nu ai ce face, doar să arzi pe degeaba caloriile.
După finiș ți se dă apă și prăjituri (fructe nu sunt nu știu de ce), ei și maioul cu simbolică.
Pe cei care au finisat îi distra orchestra cu toboșari.
Mai apoi mi-am luat hainele, m-am schimbat și am stat tăvălit pe ierbușoară cu un păhărel cu suc.
Mai departe a urmat vaporașul spre start, drumul spre Budapesta și papricaș. De această dată mi-a fost dor de familie deosebit de tare, tocmai dinții scrîșneau, cît de tare vreau să îi îmbrățișez. Dar degrabă vin, ascundeți-vă, vă cuprind pe toți de uitați cum vă cheamă!
Post Scriptum
Dacă poți înota, atunci odată în viață trebuie să mergi la Balaton. Numaidecît. Este un poligon ideal pentru pregătire de curse mai serioase. Să mă iertați toți pe care i-am lovit, pipăit, trănsnit, boțit și nu numai. Eu chiar nu am vrut. Sincer.
