Între noi, alergătorii Sporter, demult se discuta despre „escaladarea” celui mai înalt ”munte” al Moldovei – Dealul de la Bălăneşti. El atinge înălţimea de 428 de metri deasupra nivelului mării. Şi iată că în sfârşit, în luna mai 2014, ne-am decis. Au organizat totul fraţii Liviu Croitoru şi Octavian Bodescu. Octavian s-a născut în Mileşti, în apropiere de acest deal şi din copilărie visa la această cursă. Şi iată că visul i s-a împlinit…
Deci, semimaratonul Nisporeni – Bălănești, 21 km, ascensiune de 420 de metri , gradientul de mediu – aproximativ 2%. Dintre particularitățile traseului face parte un urcuș brusc, începând de la kilometrul 12, + o fugă trail prin pădure la ultimii 2 km!
În total eram 9 persoane — toți alergători ai clubului Sporter, cu nivel de pregătire diferit, dar cu același entuziasm și dorință de a-și încerca puterile.
Start!
Primii 13 km au fost excelenţi – vreme minunată, drum drept, companie bună. Pe drum întâlneam localnici, care priveau nedumeriți la niște băieți stranii în haine mulate, alergând pe șosea.
Un bătrînel chiar ne-a propus să punem mâna pe sapă şi să muncim în cîmp, dacă tot avem aşa multă putere ????
După kilometrul 14 au început colinele şi, respectiv, ne-a dispărut zâmbetul de pe buze. A fost greu. Nu, nu aşa.. Pe alocuri a fost a dracului de greu, dar pentru asta și am venit aici , ca să suferim.
Ultimii 2 km i-am parcurs prin pădure, orientându-ne după relief şi claxoanele maşinii. Am intrat în noroi, murdari, frânți de oboseală, dar totuşi am urcat în vîrf!
Şi iată-ne stînd în vîrful Moldovei, fluturând steagurile şi mîncînd cel mai bun deliciu din lume după un semimaraton montan – îngheţată!
Am stat vreo jumătate de oră, am mîncat îngheţată, am pălăvrăgit şi am coborît în vale, în sat. Acolo am fost serviţi cu ciorbă delicioasă la biserica din Mileşti. A fost chiar la țanc, mulțumim!
Ni s-a creat impresia că am ajuns într-o altă Moldovă, cu alţi oameni, cu alt relief şi altă atmosferă. A fost foarte tare şi neobişnuit!
