Bună, sunt Dmitri Voloșin, fondatorul Simpals, ultramaratonist, om de fier. Eu sunt organizatorul Maratonului Chișinău.
Realizarea mea personală este că am făcut primul Ironman în Moldova, că am alergat Comrades 90 de kilometri, sau ce am de gând să fac cu voi în viitorul apropiat din realizările sportive. Dar, probabil, aș numi cea mai mare realizare a mea oportunitatea de a crește sportul în țară. S-a întâmplat că universul mi-a dat dorința de a face sport, mi-a dat resursele media și mi-a dat o echipă foarte puternică. Iar când aceste trei componente s-au reunit, am avut ocazia de a face o diferență în țară.
Lucrăm la asta de patru ani. Într-adevăr, ceva funcționează și ceva se schimbă. Și din ce în ce mai mulți oameni se implică în sport. Consider că aceasta este cea mai mare realizare personală a mea.
Cea mai mare și cea mai puternică motivație pentru a face sport și pentru ceea ce fac acum este să-mi depășesc limitele. Fiecare competiție provocatoare îmi dă înțelegerea că pot face mai mult, mai mult și mai mult. Nici măcar din punct de vedere fizic, nu mușchii mei devin mai puternici, ci mental devin mai puternic. Înțeleg că nimic nu este imposibil pentru mine.
Și asta încerc să le explic tuturor celor care fac sport, că principalul lucru nu este sănătatea, nici greutatea, nici bonusurile fizice, ci principalul lucru este bonusul mental pe care ți-l oferă sportul, care te face atotputernic. La un moment dat, îți dai seama că poți face absolut orice. Este foarte, foarte important pentru o persoană, pentru că nu doar forma fizică se schimbă, ci și întreaga viață.
În fiecare an pe care îl trăiesc îmi dau seama că sunt din ce în ce mai bună, și nu doar la capitolul formă fizică, ci și prin faptul că devin mai calmă, mai echilibrată, am mai mulți prieteni, emană mai multă pozitivitate. Nu știu dacă are legătură cu faptul că în ultima vreme am făcut exerciții fizice, am făcut yoga, am meditat. Dar cred că aceasta este calea corectă pentru o persoană care nu vrea să se întoarcă în trecutul său. Când se uită mereu înainte și își dă seama că niciodată nu a fost mai bun ca acum.
Dacă acest lucru continuă până la moarte, se poate considera că o persoană a trăit o viață fericită. Iar când oamenii mă întreabă: „Dima, vrei să trăiești mult?”, le răspund că vreau să trăiesc exact atât timp cât mă voi sătura. Vreau să plec în acel moment. Nici înainte, nici după.”
Iar această cale înseamnă pentru mine să devin cea mai bună versiune a mea pe tot parcursul vieții, să încerc să mă străduiesc pentru asta.
