Așadar, am obținut o recepție de încredere. Acum ar fi bine să ne debarasăm de antena ieșită în afară. Vom încerca să facem dintr-o armă de vânătoare o pușcă cu țeava tăiată.
Inginerii, înarmați cu software inteligent, bere și ciocane de lipit, s-au închis timp de o săptămână în „garajul” nostru, promițându-ne că vor lansa o versiune nouă cu cea mai scurtă antenă, pe cât e posibil.
Din când în când, de după ușă se auzeau înjurături, strigăte și ceartă. În aer mirosea a sacâz și aliaj de lipit. Iar când ne-am furișat capul ca să vedem ce se petrece acolo, am observat că ei încercau să bage o mini antenuță elaborată de ei într-o carcasă nouă.
După două săptămâni de chinuri, băieții ne-au prezentat cu mândrie plodul muncii lor și ni l-au transmis pentru testare.
Erau plini de entuziasm și tot exclamau: „E o capodoperă!”, „Perfect!”, „Mona Lisa!”
Iar noi, având ceva experiență de dezvoltare, n-am prea înțeles de ce tehnicienii erau atât de entuziasmați. Chiar mai mult decât atât, am decis să dezvoltăm propria noastră metodologie de testare în bazin.
Așa, să vedem ce poate face acest Sonr. Ne-am dus direct la bazin ca să-l testăm. Ceea ce am putut obține a fost un semnal de la doar 15-20 cm adâncime, iar asta era prea puțin.
A trebuit să revenim în laborator ca să continuăm lucrările și să eliminăm neajunsurile. Am citit mult, iar după ce am studiat Marea Enciclopedie Sovietică în 20 de volume, am înțeles că antena trebuie să fie înclinată la 90 de grade
Probabil am petrecut prea mult timp în apă deschisă sau la bazin, dar poate că și din cauza că întreaga noastră concepție este legată de apă, ne-am axat pe ideea să creăm un peștișor frumușel, dar și funcțional. Antena înclinată am pus-o la coadă, mai departe de restul componentelor.
În plus, am continuat să muncim la difuzorul cu conducție osoasă. Dispozitivul era mic, iar difuzorul era mult prea mare. De aceea sunetul l-am distribuit în tot corpul „peștelui”, transformându-l într-un mic difuzor. După ce am testat mai multe difuzoare și diverse materiale, am obținut un sunet audibil doar pentru înotător, nu și pentru cei din jur.
Al 3-lea prototip a început să funcționeze fără probleme. 50 de metri deasupra apei și 1 m 20 cm sub apă. Haideți să umplem cupele și să sărbătorim!
S-a dovedit că aparatul nostru poate emite la o distanță de 200 de metri în aer și 80 cm în apă pe latura îndepărtată a bazinului, sau 150 cm dacă emițătorul se află direct deasupra înotătorului. Ne-am dat seama că am găsit exact ceea ce căutam.
Dar n-a fost să fie. Parcă era totul așa cum trebuie, antena emitea un semnal puternic, dar, din păcate, prototipul „pește” s-a dovedit nepotrivit ca să fie purtat. Dispozitivul putea fi așezat perfect numai pe temple, nu și în alt loc, cum ne-am fi dorit.
De fapt, noi ne-am imaginat cu totul altceva. Ceva mai neted, mai ușor, mai hidrodinamic.
Ceva care să schimbe munca antrenorului și lumea înotului o dată pentru totdeauna.
