Când începi să alergi, nu știi într-un final, unde te va duce acest viciu. Nici măcar nu-ți imaginezi.
Dacă după primul antrenament, în care ai reușit să alergi eroic doi kilometri, ți se va spune că peste patru ani vei merge în pustiul Sahara, ca să alergi prin nisip 250 km cu un rucsac, vei considera că e o eroare. Pentru că ești un gras, dependent de birou și amețit de durere de genunchi, care se mândrește de faptul că a cucerit o pantă înaaaaltă din Turcia.
Însă timpul trece și după primul antrenament, vine al doilea, al treilea, al zecelea. Apoi alergi 5 kilometri, apoi, zece, semimaratonul, maratonul, Half Ironman, Ironman, Comrades, Otillo, Rubicon… — această o listă interminabilă este bine cunoscută pentru mulți amatori ai alergărilor. Și, văzând la final de listă puncte de suspensie, înțelegi că acel om a avut dreptate acum patru ani. În continuare urmează marele și groaznicul….
Marathon des Sables (MDS, «Maratonul pe nisip»)— ultramaratonul de șase zile în pustiul Sahara, pe distanța de 250 kilometri, ce presupune șase maratoane obișnuite. MDS se consideră unul dintre cele mai dificile competiții pe rezistență din lume. Și anume asta atrage anual atenția a sutelor de nebunatici.
Temperatura aerului ziua ajungea la +50°C, iar noaptea, coboară la până la +5°C
– Vânturi puternice și furtuni de nisip.
– Participanții trebuie să poarte toate lucrurile personale cu ei în rucsac, greutatea căruia ajunge la 12–13 kg.
– Cursa se desfășoară pe dune de nisip și pe teren stâncos cu ascensiuni înalte și coborâșuri.
– Pentru întreaga zi se oferă 12 litri de apă.
– Aproximativ toți alergătorii ajung cu picioarele roase până la sânge din cauza caniculei, transpirației și a nisipului.
Oare nu e minunat? Cum poți rata așa ceva?
Despre cât de dificilă este această cursă, știe cel mai bine italianul Mauro Prosperi. În anul 1994 el s-a rătăcit din cauza furtunii de nisip și a fost găsit în Algeria, peste 9 zile. El a rămas în viață grație unei diete inedite, care se baza pe lilieci morți și a slăbit 13 kg.
Marathon des Sables a fost inventat de promoterul de concert francez, Patrick Bauer. În anul 1984, acesta a traversat în singurătate Sahara, depășind în 12 zile 350 km.
Primul start oficial Marathon des Sables a avut loc în 1986 în Marocco. Atunci au ajuns la finiș 23 de participanți.
În acest an, 2017, vor participa aproximativ 1 300 persoane, iar pentru fiecare țară se stabilesc limite. Moldova participă la această nebunie în premieră și mie mi se pare că limita noastră nu va fi epuizată în scurt timp ????
Mulți consideră că la maratonul din Sahara aleargă oameni cu capacități supranaturale, sau sinucigași, sau cei, cărora nu le ajung senzații tari în viață. Eu consider că asta înseamnă, în primul rând o provocare pentru ideea ta despre normalitate. Dacă ți se pare acest lucru ireal – cel mai probabil nu vei ajunge la final. Dacă, însă crezi în tine – te vei târî la finiș. Nu e vorba despre o forță supranaturală.
De fapt, foarte ușor vorbesc despre lucrul pe care nu l-am încercat. La fel cum într-un banc:
—Abram, ai auzit cum cântă Caruso?
—Nu, cum ?
—Drăcie! Mie Moișa mi-a cântat ieri …
De aceea, de ajuns am comentat, acum să vorbim la temă.
Antrenamentele
Cursa nu este una simplă, de aceea procesul de pregătire a durat mai mult de jumătate de an. Având o experiență, am fost nevoit să încep multe lucruri aproape de la zero.
Pe planul doi – volumul. Trebuie să învăț să alerg mult. Aproximativ câte 70-80 km pe săptămână. În timpul întregului proces de pregătire am traversat aproximativ 1500 km. S-ar putea ca pentru mulți ultramaratoniști, acesta să însemne un nivel începător, însă eu am avut nevoie de trei luni ca să-mi obișnuiesc creierul și picioarele să facă vață unui asemenea volum.
Apoi a urmat o luptă cu rucsacul. E una să alergi fără nimic și altceva – cu 7 kilograme în spate. Inițial mă durea spatele, însă antrenamentele frecvente, exercițiile speciale pentru alergători, PFD-ul și kitetoterapia au lăsat un rezultat iar acum scolioza mea mă deranjează mai puțin.
Viteză. A trebuit să învăț să alerg încet. Nu e atât de simplu, cum pare la prim avedere. Lent, înseamnă mult timp, mult timp înseamnă greu. Biomecanica alergărilor lente diferă de cele cu viteză, de aceea e nevoie să-mi cizelez tehnica. Parcă am cizelat-o.
Îi mulțumesc pentru pregătire lui Liosha Shvetsov, antrenorului meu care se poartă cu mine mai bine de un an și încearcă să facă din mine un alergător. Și, bineînțeles, lui Liviu Croitoru – persoanei care a alergat cu mine nu doar o singură mie de kilometri.
La începutul acestui an, Sporter a organizat primul Rubicon — ultramaratonul-ștafetă prin întreaga Moldovă. Acolo am reușit să-mi teste adidașii, mâncarea și tehnica de alergare. Și bineînțeles kilometrajul. Sincer, creierul asimila cu greu 150 km în 48 de ore. Oamenii care știau de planurile mele glumeau:
—Dimon, asta da antrenament ți-ai organizat înainte de MDS – sute de oameni, sute de kilometri, sute de mii de lei ????
Ce să spun în răspuns – eu, întra-adevăr am visul de a organiza o cursă enormă în Moldova, asemănătoare cu Comrades din Africa de Sud sau Marathon des Sables din Marocco. Și eu simt că totul ne va reuși.
Ce să iei cu tine în pustiu?
Cîți oameni – atîtea păreri. Cineva încearcă să economisească pe totul și duce foame, cineva ia cu sine mai multă mîncare și haine comode, iar apoi blestemă rucsacul.
Mi-a luat cîteva luni pentru ca să înțeleg ce anume o să-mi trebuiască în timpul cursei. Și acum o să vă spun punctul meu de vedere, și doar maratonul o să demonstreze dacă am avut dreptate sau nu.
În viață fiecărui om există lucruri de neînlocuit cum ar fi familia, prietenii, munca, sănătatea. Acești factori ne sunt vitali la fel cum oxigenul, iar fără ei, nu suntem capabili să o ducem mult. Însă, organizatorii maratonului din Sahara a decis că lucrurile de neînlocuit pentru un alergător ar trebui să fie:
Rucsacul, sacul de dormit, lanterna+baterii de rezervă, 10 bolduri, o busolă, o brichetă, fluier, cuțit, dezinfectant, storcător de otravă, oglindă, plapumă din alumin, cremă pentru soare, 200 euro, pașaport, certificat medical, electrocardiograma și mâncare pentru șapte zile – 14 000 kcal.
Și asta nu a fost doar o recomandare, ci o obligație. Iată așa.
Lista de amenzi pentru nerespectarea acestor reguli:
Lipsa certificatului medical AOI și/sau e raportului ECG — € 200 + 1 oră pentru fiecare act.
Lipsa rucsacului – descalificare.
Lispa sacului de dormit sau a busolei – 3 ore.
Lispa pistolului de alarmă, cărții de drum, pastilei de sare, 2 000 calorii/zi, plapumă pentru somn din aluminiu – 2 ore.
Lipsa celor 10 bolduri, a cuțitului cu lamă metalică, a fluierului, seringii cu antiotravă, dezinfectantului, oglinzii, lanternei și bateriilor, a cardului de check-in, brichetei, cremei solare, 200 € — 1 oră.
Nerespactarea greutății rucsacului (de la 6.5 kg, la 15 kg) — 1 oră.
Lipsa unuia dintre obiectele din echipamentul personal – 30 minute
Cum s-ar spune:
rar care alergător ajunge până la mijloc MDS fără amendă.
De tras. 562 gr.
Deci, e necesar să iei cu tine din Chișinău:
Busolă (24 gr.) Ca să nu te pierzi
Cuțit (4 gr.) Ca să te aperi de berberi.
lanternă + 3 baterii. (113 gr.). Pentru alergările de noapte.
Fluer (4 gr.) Ca să-ți fluieri melodii
Plapumă din aluminiu (47 gr.). Pentru ca să te încălzești și să te răcorești.
10 bolduri 4 gr.). Ca să fixezi numerele de oridine
Cremă pentru protecția solară (23 gr) Ca să nu te arzi
Oglindă (10 gr.) Ca să dai semn elicopterului
Storcător de venin (29 gr). Ca să lupți cu șerpii
Pașaport (15 gr.) Ca să-ți identifice corpul
200 euro (0 gr.) Ca să faci baie și să bei o cafea
Steag (50 gr). Ca să nu cedezi
Brichetă (11 gr.) Pentru ca să gătești mâncare.
Dezinfectant (37 gr.) Pentru dezinfecția rănilor
Plus la asta, la start vi se oferă încă o mulțime de bunuri, pe care, vrei nu vrei, va trebui să le duci cu tine:
Hartă de drum (42 gr.) cu traseul cursei. Se oferă cu o zi înainte de stat. La ce bun atâtea taine – greu de înțeles. Treker SPORT satellite Gen 3 (113 gr) pentru ca să se vadă locația fiecărui alergător. Chip (20 gr) pentru fixarea timpului fiecărei etape. Pastile de sare (25 gr.) pentru păstrarea nivelului de sare în urma dezhidratării. Saci pentru veceu (30 gr) pentru ca să-ți faci treburile în ele.
BIB numere (10 gr.) pe piept și pe spate.
Spălare. 90 gr.
Participanții iau de regulă cu ei următoarele obiecte de igienă:
Săpunul, șervețele umede, hârtie igienică, lichid antibacterial, șampon uscat, pastă și periuță pentru dinți, prosop.
În general, de natură sunt un căpcăun, de aceea mă bucură perspectiva de a nu mă spăla o săptămână.
Din această listă voi lua cu mine doar hârtia igienică. (90 gr.)
Somn. 645 gr.
În ultimul timp am observat că antrenamentele îmi ies bine, numai dacă am dormitbine înainte de ele. Chiar dacă nu mânânc, chiar dacă nu am voie bună, chiar dacă plouă. Pentru reabilitare este necesar somnul. De aceea, în pustiu trebuie să dorm bine și mult, motiv pentru care duc cu mine sacul pentru somn, covorașul și dopurile pentru urechi. Unii iau cu ei și perne, însă eu am decis să economisesc 100 grame și să dorm pe rucsac.
Am ales sacul de dormit mult timp. Acum pe piață există o mulțime de sacuri ușoare cu puf fain. Mai există o variantă interesantă – pereche: vestă + buzunar pentru picioare.
Se întâmplă să mă mă cațăr în munți și să iau cu mine covorașele conflabile. Sincer, sunt foarte incomode – scârțâie, sunt înguste, necesită mult timp pentru umflare și dezumflare, precum sunt și de neîncrere. De aceea am decis să aleg un covoraș din spumă. Cel mai super și ușor — Therm-a-Rest Z-Lite (270 гр.)
Pentru ca să economisesc din greutate, l-am tâiat un pic- o treime. Lasă picioarele să se atingă de pământ, important fundului să-i fie moale.
Îmbrăcăminte. 2579 gr.
Aici, cel mai important este rucsacul. De el depinde foarte mult. Din fericire, nu am fost nevoit să-mi fărâm capul și am luat WAA MDS ULTRABAG (1086gr.) Cu el aleargă mai bine de jumătate de oameni la Marathos Des Sables. Iată așa o chestie experimentată. Unicul lucru pe care l-am făcut este să tai benzile inutile, sforile, cârligele și elasticele. În total am scos mai bine de 200 grame. Acum acesta cântărește mai bine de 1 kg.
Pe locul doi sunt adidașii. E subiectul meu preferat – cumpără0i, aleargă-i la maxim, întristează-te și dăruiește-i. Am făcut astfel 3 ori, înainte să decid care este modelul și mărimea potrivită. Este vorba despre Hoka Challenger atr 3 (660 gr. perechea).
AM ales mărimea de 1.5 cm mai mare – cu toții știm că la maratonul pe nisip, cel mai mare necaz sunt bătăturile la picioare. Acestea apar la 90%din participanți. Formula lor este foarte simplă: caniculă+transmirație+ frecarea=bătături. Pe lângă asta dacă nimerește și nisipul – vei fi nevoit să-ți „arunci” picioarele.
Așadar, ca să nu nimerească nisipul în adidași am inventat jambierele – un fel de galoși pe lipitoare. O parte din lipici se coase la adidași, o parte pe jambiere. Le tragi bine și poți fi liniștit, când vei alerga până la gleznă în nisip – în adidași va fi lună. Am ales RaidLight Desert Gaiters (76 gr.) —sunt ușori și nu te rod.
Un rol important la acest subiect îl au ciorapii. Ciorapii cu degete previn frecarea între degete și păstrează picioarele. Am alergat în Injinj (32 gr.) maratonul și nu mi-am ros nimic. Vom vedea ce va urma…
Mai există o tehnologie ciudată de protecție a picioarelor. argăsirea. Da, da, picioarele se argăsesc, la fel cum și geaca din piele. Una dintre rețetele simple este, cu o lună înainte de cursă să faci băi pentru picioare cu suc de lămâie. Pielea va deveni mai aspră și rezistentă la roadere. În teorie. În practică – aceleași 90%. Și cred, fiecare a încercat să-și salveze tălpile.
Iar eu nu mă dau în lături de la niște bătături – asa îmi va permite să simt mai bine pustiul. Și, bineînțeles să mă chinui un pic, așa cum eu iubesc…
Pe cap port un fes ușor pe urechi Cap XA+ Cap (95 gr.) cu protecție de soare pe gât. Pentru acest scop – ochelari de soare (30 gr.). Pe corp port tricoul preferat Waa Ultra Carrier Shirt (174 gr.) și comozii pantaloni scurți Salomon S-Lab Exo Twinskin (142 gr.)
În rucsac mai am un tricou din lână , cu mâneci lungi (205 gr.), ca să mă încălzesc noaptea, ciorapi de rezervă (39 gr.) și șlapi ușori (40 gr.) din hotel, ca să merg prin lagăr.
Tratare. 78 gr.
Trusă de prim ajutpr. Cântărește puțin, însă de ea depinde multe. De aceea încer să prevăd totul. Amuzant ????
Idigestie — Loperamid
Durere — Ketanov
Inflamare — Nurofen
Insomnie — Persen
Plasturi— Compeed
Alcool pentru dezinfectare
Benzi pentru geninchi
Cremă pentru bronzare
Aici intră si certificatul medical de la specialistul care asigură organizatorii că pacientul nu-și va da duhul la prim aetapă. Mereu mă miram de acești medici curajoși, care semnau aceste acte. Organizatorii, de asemenea se îndoiau de caracterul adecvat al medicilor, de aceea cereau în mod obligatoriu și electrocardiograma.
Iar pentru bătrâni, cum sunt eu, e nevoie și electrocardiogramă realizată sub efort.
Încărcare. 810 gr.
Cum fără device-uri? Nu în zădar am absolvit Universitatea Tehnică și ador toate aceste jucării. ÎNSĂ. Aceste nebunii cântăresc mult, de aceea iau cu mine doar ce este mai important.
Telefonul nu s-a dovedit a fi cel mai important – în pustiu nu există rețea și iphone-ul se transformă într-o jucărie frumoasă. De aceea, mă va aștepta la finiș. Însă, ceasul Garmin Fenix 3 (82 gr.) va alerga cu mine. Am filmat această pedeapsă de șase zile cu camera Gopro HERO 5 Black (117 gr.). Planific să filmez în 4к, iar fotografiile să le fac din video.
Pe lângă asta, drept experiment iau cu mine un mesager satelit Garmin inReach Explorer®+ (213 gr.). Acum pot să comunic cu familia, liniștindu-o după fiecare etapă pe soția mea, că sunt în viață. Apropo, îmi va face plăcere să primesc mesaje de la prieteni. Ați înțeles, prieteni?
Puteți face asta simplu https://share.garmin.com/VOLOSHIN
Aici puteți vedea unde mă aflu acum și să-mi scrieți un mesaj. Apropo, această bucată de fier transmite fiecare 10 minute prin cosmos coordonatele mele, spre server – și iată! Mă vedeți unde mă mișc în pustiu.
Organizatorii au realizat ceva asemănător pentru live și mesaje: http://live.marathondessables.com, însă nu știu cum va funcționa, deși, merită să încerc.
Toată această bogăție trebuie încărcată. De aceea car cu mine un panou solar cu power bank SunnyBAG LEAF+ (348 gr.) și tot felul de cabluri (50 gr.)
Mulți îți iau căști și ipod-uri. Eu sunt un mare dușman al căștilor cu muzică, cărților audio, alte zgomote de informații în urechi în timpul alergărilor. Suntem atât de încărcați cu știri, muzică, mesaje sociale, videoclipuri, imagini, meme-uri, sunete, notificări, telefon, radio și alte nebunii, încât o oră din zi, în timpul antrenamentelor, savurezi din liniște și posibilitatea de a te asculta pe tine însuți și corpul.
— Picioarelor, cum vă simțiți?
— Minunat, căpitane! Mulțumesc pentru adidași noi.
—Dar tu, inimoară, cum trăiești?
— Bat câte un pic – cu năduf răspunde inima – poate cedăm un pic din viteză?
—Acus, alergăm până la pantă și facem o pauză.
Aici intervine creierul:
— Auzule, te gândeai recent ce medalii la triatlon să faci. Păi iată o decizie – fă-le negre, vor fi deosebite.
—Da, o idee minunată, mulțumesc.
— Cu drag, apelează…
Nu știu cum alții, însă eu am avut o mulțime de ide în timpul cursei. Creierul se purifică de gunoi și își poate aranja totul pe „rafturi” și să dea un rezultat frumos. Vă imaginați o săptămână, în liniște în pustiu? Sper ca 40 de ore în pustiu să-mi curățe creierii definitiv.
Drăcie, mergi pentru o săptămână în pustiu. Savurează din comunicarea cu tine însuți și cu pustiul. Stai în liniște, privește spre stele, aleargă 250 km, fă-ți bătături, înfometează-te, îngheață, supraîncălzește-te, simte gustul unei ape adevărate, crapă un scorpion, oână la urmă! Stai singur cu tine și deconectează în sfârșit vocea străină din capul tău.
GĂTEȘTE 206 gr.
Aici totul e simplu – ce vei lua, aceea vei mânca. Pentru pregătirea „mâncării” iau cu mine o cratiță mică și un capac MSR Titan Tea Kettle 850ml (130 gr.), o cană din titan Lifeventure Titanium Mug 450ml (55 гр.), lingură-furculiță (10 gr.), brichetă (11 gr.) și…gata. Plita de gaz este interzisă – din cauza temeraturilor înalte în pustiu.
Poți încălzi apa în pustiu prin două metode populare:
1. Pastile cu alcoole. Am renunțta la această idee pentru că experimentul a demonstrat că pentru o singură dată e nevoie de 6 pastile. Iar, dacă am la mine doar 12 (două ori pe zi) ca să gătesc voi avea nevoie de 72 de bucăți – o greutate bună, așa că, la revedere!
2. Crenguțe. Aici totul este simplu. Ai venit la lagăr – fuga să cauți crenguțe și bețișoare pe care nu le-au găsit alți alergători și berberi, care se vând cu 50 euro. Aici există un risc — rucsacul este mai ușor cu 300 grame, însă există posibilitatea să am mâncare. Am decis să risc.
3. Pe locul trei am un lifehack MDS: mai există o variantă de a aprinde focul – să încălzești apa, arzând scrisorile pe care vi le-au scris prietenii, iar organizatorii le-au printat pe hârtie și ni le-au adus. De aceea, aștept o mulțime de mesaje cu sens și fără sensde la toți pe http://live.marathondessables.com. Promit să ard toul
În totul, întrecul rucsac fără mâncare și apă cântărește 3 400 gr.
Plus, aveam pe mine 1 300 gr.
De mâncare. 3400 gr.
E greu să numești altfel mâncarea din timpul cursei. Căci, e mai important nu gustul, ci combinația dintre proteine, carbohidrați, grăsimi și greutate. Organizatorii reglează cantitatea de kcal, pe cursă — 14 000. Nu mai puțin. Se permite mai mult.
Groaznic. Doar 2000 kcal pe zi, în timp ce alergăm câte un maraton pe zi și ardem câte 4 000 pentru fiecare. Dar canicula? Dar nisipul? Dar rucsacul? Dacă n-ar fi cei mai cu experiență, aș lua cu mine minim 4000 pe zi. Însă aceștia menționează că 2000 sunt de ajuns. Groaznic.
O jumătate de an început să experimentez cu mâncarea liofilizată – cea care nu are umezeală. Praf uscat. Praf. Însă dacă adaugi apă – mmmm devine o chestie gustoasă. În lume există o mulțime de producători de liofilizate, am gustat vrei 5 tipuri diferit, iar după gust mi s-a potrivit MX3 — mâncare de calitate, uneori chiar gustoasă.
Prețul mediu este de 6 euro pentru o porție. Am cumpărat 20 de bucate diferite, le-am gustat, la Rubicon am ales cele mai adecvate după gust și mi-am comandat mai multe.
Cum spune Dmitri Erohin, participantul MDS:
Cel mai imortant lucru în alimentația din timpul cursei – diversitatea.
De Aceea aveam pentru fiecare zi câte două mâncăruri noi. Între micul dejun și cină voi mânca nuci și fructe uscate— acestea sunt calorice și nu ocupă mult loc. Plus, un adaos de 50 gr. De carbohidrați pentru restabilirea rapidă după alergare. Și, un ceai cu zahăr, ca să petrec serile lungi.
Mai pe scurt, risc și iau fix 14 0000 calorii pentru 7 zile.
Dacă nu-mi va fi suficient – voi fi nevoit să mănânc nisip și să-mi amintesc de cei experimentați.
În lupta continuă a kilogramelor în plus, împreună cu întreaga familie schimbam liofilizatele din pungi grele, pungi din plastic ușoare zip și am repartizat fructele uscate după greutate.
Am economisit 20 gr pentru fiecare = 250 grame. Greutatea volumul scăzut este un lucru bun, însă voi fi nevoit să spăl de fiecare dată cratișa – nu e prea bine.
Deci, toată mâncarea mea cântărește 3400 gr. Nu e rău. În mediu 410 kcal, pe 100 grame.
Așadar, rucsacul meu fără apă, cântărește aproximativ 6.8 kg. Aproximativ la limită. Însă absolut inconfortabil. Sper să nu-i invidiez pe prietenii echipați.
Rucsacul este făcut, antrenamentele trecute, informația asimilată, creierul e în regulă, picioarele la fel, familia e liniștită, pritenii încordați.
Gata, acum la culcare, dar mâine mergem în pustiu
Iar despre ce se va întâmpla cu noi voi scrie în partea a doua.
Deci, baftă și virtute!
