Am fost, recent, invitat să vorbesc în fața absolvenților unei școli din America. O adevărată provocare pentru mine, dar în același timp – un eveniment care m-a făcut să mă simt onorat. Astăzi, în ultima zi de școală, vreau să împărtășesc acest discurs cu toți absolvenții din țara noastră.
Mergeți desculț
Lumea se schimbă rapid. Generația mea, la fel ca toate cele dinaintea mea, a trăit într-o lume creată de părinții și bunicii lor. Voi veți trăi într-o lume pe care o veți crea voi înșivă. Sunteți probabil prima generație de pământeni căreia părinții nu vor putea să le transmită experiența lor, pentru că este inutilă și nu funcționează în lumea voastră. Este trist, dar și încurajator, nu-i așa? Pentru că acum voi înșivă stabiliți regulile jocului.
Singurul sfat pe care vreau să vi-l ofer este să mergeți desculț.
Cu cât mai rău, cu atât mai bine
Să mergi desculț prin iarbă este extrem de plăcut. Dar știți ce este și mai plăcut? Să mergi mai întâi desculț peste pietre ascuțite. După ce fața ți-a fost schimonosită de durere și disconfort, după ce ai simțit sub tălpi asprimea pietrelor, abia atunci să pui piciorul obosit pe iarba moale și răcoroasă. Atunci ai să înțelegi. Abia atunci ai să percepi libertatea firelor de iarbă ca pe o binecuvântare, iar corpul tău va fi cuprins de un val de serotonină care te va face să țipi de plăcere. Credeți-mă pe cuvânt. Sau, cel mai bine, încearcați!
Știți care a fost cea mai bună băutură de care am avut parte în viața mea? Apă caldă! Da! După cinci ore de alergat prin deșert, când setea te doboară și-ți usucă și ultimul strop de energie, apa caldă devine tot ce ți-ai putea dori. Știți care a fost cel mai ”luxos” SPA în care m-am odihnit? Nu, nu Maldive Resort. O baie mică, strâmtă și întunecoasă din Siberia – cea în care am putut să mă încălzesc după șase ore de alergat la -60 de grade. Iată lecția pe care am învățat-o și care funcționează absolut întotdeauna: Te bucuri cu adevărat de ceva numai după ce ai depus eforturi și ai trecut prin greutăți pentru a-l obține.
Gustul victoriei e dulce. Dar calea către aceasta este dificilă și cel mai des – amară. Să fiți mândri de voi abia după ce ați realizat ceva de unii singuri. Lăsați părinților banii. Sunt banii LOR, este succesul LOR. Porniți de la zero.
Unul dintre visele mele este ca proprii mei să își înceapă cariera la McDonald’s cu o diplomă de la o universitate prestigioasă . Apropo, fiica mea a lucrat ca ajutor de ospătar (da, există o astfel de funcție) într-o cafenea. Și sunt foarte mândru de ea.
Să ai totul de-a gata sună bine. Dar, să construiești totul de unul singur – sună și mai bine. Povestea mea a început când părinții mei au plecat la Orenburg, iar eu am rămas singur aici.
Mama plângea, speriată de ideea de a-și lăsa fiul într-o țară străină, fără acoperiș deasupra capului, fără bani, fără serviciu, fără neamuri și fără pile. Dar atunci am simțit că trebuie să rămân și să fac totul singur. E drept că mamei i-au trebuit zece ani pentru a se convinge că am făcut alegerea corectă și că sunt bine. Am avut multe scăpări, am făcut multe greșeli stupide și am mers mult timp desculț prin pietre pentru a-mi atinge scopul. Mă împiedicam și cădeam, mă ridicam și cădeam iar. Acum însă, pot păși pe iarbă cu hotărâre, pot chiar să sar și să mă distrez.
Nu vă temeți de pietrele din calea voastră, ele vă vor învăța să apreciați iarba.
Prieteni, cu cât este mai greu pentru voi acum, cu atât mai dulce va fi gustul succesului mai târziu. Nu veți da peste îndoieli și regrete în viitor, dacă veți renunța acum la trambulina părinților voștri. Cei ce-s bine hrăniți și cu viitorul pe ”tavă” n-au motivația și disciplina pentru a realiza lucruri mărețe, în schimb cei înfometați și nerăbdători ridică imperii.
Există un alt motiv pentru a alege calea cu pietre – greutățile vă vor face mai puternici. Omul este făcut așa încât să se poată adapta oricăror condiții. Noi, oamenii, nu suntem ca paharele de cristal, care se sparg când sunt lovite. Pe noi loviturile de fac mai puternici. Inacțiunea ne face fragili. Acesta este principiul de bază al evoluției. Mersul desculț pe drumuri cu pietre, va determina tălpile să se adapteze, iar pielea va deveni rezistentă la ascuțimea pietrelor.
Știți, motto-ul meu este: “Cu cât mai rău, cu atât mai bine”.
Cu mult timp în urmă am înțeles că cea mai rapidă, dar și ce mai sigură cale către ”vârf” este drumul prin Durere și Frică. Chiar dacă este și cel mai greu.
Acceptând durerea, încetezi să te mai temi de ea. Depășind durerea devii mai încrezător în tine însuți. Încrederea fără margini în propriile forțe, îți deschide posibilități nelimitate. Cu cât mai greu ți se pare drumul, cu atât mai mult trebuie să fii sigur că te apropii de scopul tău.
Să îți cauți în continuu fricile și durerile este una dintre strategiile de viață care te conduc spre succes. Când am participat la un accelerator de startup-uri din SUA, a trebuit să mă prezint în engleză în fața a o sută de investitori din New York. Mi-a fost foarte teamă de acest lucru, deoarece engleza mea „fabuloasă” era de fapt oribilă. Atunci am decis să-mi îmbunătățesc abilitățile de pitching în engleză în cel mai teribil loc – metroul. M-am dus la metrou, mi-am pus o plăcuță de identificare în jurul gâtului pe care scria „Sonr” și am început să mă plimb prin vagoanele de metrou, povestind oamenilor despre intenția mea de a găsi investitori.
La început mi-a fost frică, apoi am căpătat încredere, iar când am ajuns la momentul prezentării în fața investitorilor, am reușit să ating apogeul încrederii absolute. Am fost aplaudat. N-am reușit să câștig o investiție, în schimb videoclipul pe care l-am filmat în metrou a fost motivul pentru care am fost contactați de mai mulți parteneri, care acum ne ajută să intrăm pe piață.
Încalcă regulile
Știți, când te plimbi desculț prin oraș, sute de oameni se uită la tine cu dezaprobare, paznicii nu te lasă să intri în magazine, în restaurante se uită la tine de parcă ai fi un vagabond, iar vagabonzii cred că nu ești sănătos la cap. La început, este foarte stresant, apoi nu-ți mai pasă și, în cele din urmă, toată lumea dispare. Rămâi singur cu propriul tău drum și nu-ți mai pasă cine și ce crede despre tine.
Dacă ar trebui să inventez un simbol pentru “reguli”, acesta ar fi un pantof. Trebuie să porți pantofi. Mulți oameni nici măcar nu-și pot explica de ce. Așa trebuie să fie, acestea sunt regulile. Dar cine a făcut aceste reguli?
Oamenii judecă ceea ce nu înțeleg, ceea ce ” nu corespunde” , ceea ce ”nu intra în tipare”. Să nu ieșiți în evidență, să nu faceți prostii, să nu fiți judecați, să nu faceți ceva ce nimeni nu a mai făcut până acum – să duceți o viață normală. Gândiți-vă la acest cuvânt îngrozitor – ”Normal”. Nu un tip original, nu un luptător, nu un geniu, nu un erou, nu un ticălos, nu un ciudat. Sunt Normal. Este echivalent cu „Sunt un Nimic”. Nu exist. Prieteni, viața este prea scurtă pentru a fi normali. Pentru mine, a fi Normal este cea mai proastă strategie de viață.
De aceea, dacă vrei să fii cine ești, dacă vrei să fii Tu însuți, încalcă regulile (în limitele legii, desigur) și fă ceea ce crezi că este bine.
Știți care sunt cuvintele mele preferate? Imposibil, nu se poate, nimeni, niciodată. Aceste cuvinte îmi sună fix a provocare – ”Nimeni și niciodată”. Serios?
Ei bine, atunci eu voi fi primul!
Și întrebarea mea preferată, cea care îmi face pielea de găină este:
– Ce, chiar a fost posibil?
Ai încrederea în forțele proprii
Ați văzut oameni mergând desculţ pe jăratic și sticlă spartă? Doar nu credeți că sunt zei, nu-i așa? Atunci de ce vă surprindeți când cineva spune că a alergat 230 km în deșert cu un rucsac în spate? Prieteni, toată diferența dintre oameni este că unii oameni cred în ei înșiși, iar alții nu. Dar și unii, și alții pot merge pe jăratic. Fizică pură:)
De fapt, omul poate face orice. Să devină deținătorul unui record mondial sau președintele Statelor Unite. Să ajungă pe Lună și să construiască cea mai mare corporație din lume. Este doar o chestiune de timp și de încredere în sine.
“Poți face orice.” – greu de crezut. Suntem oameni obișnuiți și nu avem superputeri. Am auzit-o și eu de multe ori, dar mi s-au părut prea frumoase cuvintele, de aceea n-am vrut să cred în asta. Mi-au trebuit ani de antrenamente grele și un milion de calorii arse (150 kg de grăsime) pentru a crede că pot face “imposibilul”.
Astăzi, sunt convins că cel mai prețios lucru pe care îl avem este acea încredere copilărească și poate naivă, că ești un om cu posibilități nelimitate.
Chiar poți face orice, poate doar să-ți săruți propria ceafă nu poți. Dar sincer să fiu, cred că se poate și asta.
Fă viața o aventură
Să ieși din casă desculț până la magazin e o adevărată aventură. Iată scările reci ca gheața și asfaltul încins ca lava, un ciob de sticlă magică în dreapta, o mlaștină noroioasă în stânga, iar în față o potecă de iarbă moale care se transformă într-un defileu stâncos cu o mare imensă în formă de băltoacă. Nu ați observa toate acestea dacă ați purta încălțăminte. Așa e și în viață, de multe ori nu observăm cum trec pe alături oportunitățile de a fi surprinși, de a învăța și de a încerca lucruri noi, de a trăi pasiuni și bucurii, de a avea experiențe magice.
Am decis cu mult timp în urmă că tot ceea ce fac în această viață trebuie să fie o poveste pe care să o pot spune nepoților mei înainte de culcare. Și, cel mai important, povestea să fie interesantă pentru ei. Așa că încerc să scriu povestea vieții mele ca pe o carte – capitol cu capitol, cu răsturnări de situație interesante și cotituri neașteptate.
De exemplu, în urmă cu 20 de ani, când compania abia făcea primii pași și nu erau bani, toți programatorii noștri au anunțat că pleacă. A fost o lovitură. Și n-o să vă vină să credeți, dar când am venit acasă, am aflat că ne-au suspendat electricitatea pentru că n-a fost achitată.
Și iată-ne stând în întuneric, având de mâncare doar o conservă de fasole, compania fiind aproape falimentară. Aveam doar gaura covrigului la noi. Cititorul probabil e curios, și ce a fost mai departe? Mă uit la Vica, ea se uită la mine. Zâmbim și ne înțelegem fără cuvinte – întunericul este cel mai bun tovarăș al tinerilor! Ne strângem în brațe și… Intrigă. Cititorul întoarce pagina – Și exact nouă luni mai târziu s-a născut fiica noastră. Ta-dam!
Dăm înainte — Participarea mea la Campionatul Mondial de freediving (scufundări cu reținerea aerului) a fost groaznică – n-am putut obține un rezultat bun din cauza greutății neporivite. M-a apăsat pe fund și nu am putut înota pe orizontală. Un an de antrenament a fost în zadar. Fundul fundului. Eroul a fost înfrânt. Și ce a fost mai departe? Întoarcem pagina.
M-am enervat și am decis să fac o astfel de greutate care să poată fi personalizată. Un an mai târziu a apărut Lobster, un dispozitiv -greutate care a devenit un standard în freediving și cu ajutorul căruia au fost stabilite zeci de recorduri mondiale. Ta-dam!
Hei, prietene, când te simți rău, să știi că acesta este sfârșitul unui capitol și începutul următorului. Gândește-te, cum trebuie să fie pentru ca cititorul să nu moară de plictiseală.
Am trecut prin înot Gibraltarul, am făcut desene animate VR, am pierdut o grămadă de bani și am câștigat premiul cel mare, am băut și am fumat, am fost arogant și am ajutat copii, am înghețat la Polul Nord și m-a pârlit soarele în deșertul Sahara.
Colecționez fapte nebunești pentru cartea mea. Toată viața mea este alcătuită din ele. Și ceea ce este fascinant în acest proces este că nu știi niciodată care anume va fi ultimul lucru din colecția ta.
Fii nesăbuit, joacă-te, acceptă provocările, primește experiențe noi, fii curios, încearcă lucruri și spune întotdeauna “Da!” aventurii. Să vezi după asta ce roman grozav vei scrie, cu răsturnări de situație, momente culminante, intrigă și lacrimi – așa încât nepoții și strănepoții tăi vor sorbi pagină cu pagină.
Astăzi ați terminat școala și sunteți pe cale să începeți să scrieți un nou capitol din romanul vostru de aventuri – începeți în mod captivant, ca un blockbuster. Începeți așa încât cititorii să uite de somn și popcorn.
Prieteni, nu ascultați pe nimeni, nici măcar pe părinții voștri. Ei vă iubesc și vor să fiți în siguranță – de aceea v-au încălțat cu primii pantofiori în urmă cu 17 ani. Ei nu știu ce este mai bine pentru voi, nimeni nu știe. Nici măcar voi.
Puneți la îndoială tot ce v-am povestit până aici.
Cu excepția unui singur lucru-
Descălțați-vă!
